Sieste celebre: 7 barbati faimosi pentru care puiul de somn era SACRU

Pentru Reagan, somonul de pranz era un subiect controversat. Criticii au incercat sa foloseasca somnul de pranz impotriva sa spunand ca doarme prea mult si din acest motiv el are o abordare apatica in ceea ce priveste abilitatea de a conduce tara.

Din jurnalele sale reiese ca din punctul lui de vedere dupa-amiaza este un timp potrivit pentru somn. Reagan avea simtul umorului dezvoltat si de multe ori glumea cand pleca din birou spunand ca pe scaunul sau trebuie inscriptionat “Ronald Reagan a dormit aici”.

Dupa runda de exercitii si de inot din fiecare dimineata JFK lua pranzul si apoi se retragea pentru un pui de somn. El cerea sa nu fie deranjat daca nu sunt urgente pentru o ora, doua.

Sotia sa Jackie i se alatura mereu, indiferent daca ei ii era sau nu somn si lasa asistentii sai sa stea cu oaspetii.

Nimeni nu deranja somnul lui JFK, din cate spune fostul sef al personalului lui Kennedy. Dupa somn, urma o baie fierbinte si se reluau sedintele din Biroul Oval la 15.30 care tineau pana pe in jurul orei 20 cand mai urma o runda de inot si cina. Jackie a declarat mai tarziu ca somnul de pranz i-a schimbat intreaga viata sotului sau.

Excentricul artist credea ca unul dintre secretele sale pentru a deveni un mare pictor era siesta lui de a dormi dupa-amiaza nu mai mult de o secunda. Pentru a reusi sa faca acest lucru, Dali se aseza pe un scaun cu o cheie metalica pe care o tinea in mana iar fata scaunului punea o farfurie.

In momentul in care atipea, cheia ii cadea din mana lovind farfuria si astfel se trezea.

Pentru Dali acest somn era de-a dreptul revigorant pentru intregul trup si pentru minte. El a deprins acest truc de la calugarii capucini. Trucul era folosit si de alte genii precum Albert Einstein. Oamenii de stiinta descriu acest somn ca fiind “hipnogogic” – atunci cand mintea inainte de a ajunge in etapa a doua de somn (imediat dupa atipire) deblocheaza o serie de ganduri creative.

Somnul de dupa-amiaza al lui Winston Churchill nu era ceva care se putea negocia. Churchill isi incepea ziua luand micul dejun, raspunzand la scrisori si dictand diferite lucruri secretarei sale, toate aceste activitati desfasurandu-le din pat pana in jurul orei 8.

Urma o baie fierbinte, un pranz lung si multe inghitituri de whiskey. Dupa masa de pranz el se apuca sa picteze sau sa joace carti cu sotia sa Clemenite.

Apoi, puiul de somn de doua ore. La 18:30 se trezea, mai facea o baie si se bucura de o cina prelungita. Incepea sa se apuce de lucrurile importante abia la ora 23, afaceri care il tineau treaz pana tarziu in noapte. Churchill considera ca somnul de pranz era cheia succesului sau in conducerea tarii.

Cand a devenit presedinte, Lyndon B. a hotarat sa treaca in agenda sa un proiect legislativ extrem de ambitios, un razboi impotriva saraciei, protectia drepturilor civile si taierea impozitelor. Pentru a-si atinge scopul el a decis sa adopte un program mai special si si-a impartit ziua in doua ture.

La 6.30-7 se trezea, citea ziarele si pleca la Casa Alba unde lucra pana la ora 14. Se apuca apoi de cateva exercitii fizice, inot sau plimbari lungi, dupa care isi punea pijamaua si dormea 30 de minute.

La ora 16 cand se trezea incepea “a doua tura” din zi care putea dura si pana la 1-2 noaptea, potrivit artofmanliness.com.

Napoleon era ca argintul viu: extrem de energic, galopa dintr-o parte in alta, facea planuri, cauta strategii si statea mereu cu harta in fata. Treceau uneori zile in sir fara ca el sa apuce sa-si schimbe hainele sau sa doarma o noapte intreaga.

Napeoleon putea sa adoarma ca un copilas inaintea bataliilor sau chiar in plina expansiune in apropierea tunurilor daca isi punea in cap acest lucru. Cum s-a dovedit mai tarziu, ca somnul excesiv mai mult oboseste in loc sa odihneasca, felul in care Napoleon reusea sa-si reincarce bateriile l-a ajutat cu siguranta sa se mentina mereu in forma.

Lui Edison nu ii placea sa recunoasca ca doarme la pranz. Se lauda mereu cum a lucrat zile in sir dormind numai doua trei ore pe noapte insa de fapt, cheia productivitatii lui era tocmai somnul de pranz.

El nu pierdea mult timp dormind in timpul pranzului insa atipea de mai multe ori pe zi pentru perioade scurte si indiferent de conditii. Multi dintre colaboratorii sai au spus ca geniul sau este direct proportional cu felul in care reuseste sa se odihneasca.