Cel mai nou caz din SUA in care un barbat a deschis focul intr-un loc public ne indeamna sa analizam prin ce trec victimele "colaterale": parintii criminalilor.
9 aspecte ce-ți vor face dormitorul să strălucească
Recomandari 12:15
"Nu am stiut": Ce inseamna sa fii parintele unui ucigas in masa?
Captura foto: Youtube
Atacul din Wisconsin
1/5
Duminica, Radcliffe Huntington Jr, a deschis focul intr-un salon de frumusete din Brookfield, statul Wisconsin, omorand trei femei, printre care si sotia sa. Nu a trecut mult timp pana cand tatal ucigasului, Radcliffe Haughton Sr., a fost contactat de mass-media.
"Nu pot sa zic altceva decat sa-mi cer scuze oamenilor din Milwakee care au fost raniti. Nu mi-a dat niciun indiciu ca ar fi in stare sa faca asa ceva", a declarat tatal.
Cand mass-media alege sa comunice cu parintii intr-un astfel de incident, intebarea nerostita dar implicata este: "Nu ai fi putut preveni ce s-a intamplat?".
Acestea sunt intrebari nedrepte, spune Renny Cushing, directorul unui organizatiei "Murder Victims’ Families for Human Rights".
"Este o experienta incredibil de izolanta sa fii membrul familiei unui ucigas in masa. Exista o rusine atasata acestui rol, un stigmat. Rudele simt ca nu au de ales decat sa pastreze tacerea. Oamenii considera ca responsabilitatea atentatelor, macar in parte, apartine familiei. Frica societatii este reflectata asupra ta, iar tu ca parinte sau ca ruda ajungi sa fii izolat", explica Cushing.
"Nu pot sa zic altceva decat sa-mi cer scuze oamenilor din Milwakee care au fost raniti. Nu mi-a dat niciun indiciu ca ar fi in stare sa faca asa ceva", a declarat tatal.
Cand mass-media alege sa comunice cu parintii intr-un astfel de incident, intebarea nerostita dar implicata este: "Nu ai fi putut preveni ce s-a intamplat?".
Acestea sunt intrebari nedrepte, spune Renny Cushing, directorul unui organizatiei "Murder Victims’ Families for Human Rights".
"Este o experienta incredibil de izolanta sa fii membrul familiei unui ucigas in masa. Exista o rusine atasata acestui rol, un stigmat. Rudele simt ca nu au de ales decat sa pastreze tacerea. Oamenii considera ca responsabilitatea atentatelor, macar in parte, apartine familiei. Frica societatii este reflectata asupra ta, iar tu ca parinte sau ca ruda ajungi sa fii izolat", explica Cushing.
Captura foto: Youtube
Susan si Dylan Klebold
2/5
Susan Klebold, mama unuia dintre elevii care au comis cel mai violent atentat din istoria liceelor americane, incidentul de la liceul Columbine (1999), stie ce inseamna durere si izolare.
Fiul ei, Dylan Klebold, si Eric Harris, au tras peste 200 de gloante in biblioteca institutiei, ucigand 12 profesori si liceeni, dupa care s-au sinucis.
Klebold a descris intr-un eseu pentru O Magazine starile prin care a trecut dupa ce a aflat ce a facut Dylan.
"In saptamanile si lunile care au urmat, aproape ca am innebunit de tristete din cauza suferintei provocate de fiul meu. In acelasi timp, trebuia sa-mi jelesc propriul copil care murise in acelasi atentat. Simteam ca nu pot sa respir si mi-am dorit de multe ori sa mor. M-am pierdut de multe ori cu masina. Mergeam la sedinte, dar nu avaem nici cea mai vaga idee ce se spunea in jurul meu. Plangeam in mod spontan si ii jenam pe cei din jurul meu. S-a intamplat o data sa vad un porumbel mort pe strada si m-am pierdut total cu firea. Nu aveam incredere in nimic, nici macar in ratiunea mea", a explicat Klebold.
Klebold continua prin a detalia diferitele moduri in care vecinii, autoritatile, intreaga societate a ostracizat-o pe ea si pe sotul ei.
"Desi ma percepeam singura drept o victima a tragediei, nu eram perceputa la fel de comuntiate. Eram femeia care a crescut un monstru. Intr-un sondaj de ziar, 83% dintre respondenti credeau ca atentatul a fost un rezultat direct al esecului parintilor lui Eric si Dylan de a-i creste. Aceasta era parerea politicienilor pe care noi ii votasem. Am ajuns sa simt o umilinta cumplita. Luni de zile nu mai mi-am folosit numele de familie. Evitam contactul vizual cand ieseeam pe strada. Dylan era produsul eforturilor mele si nu aveam cum sa ma impac cu comportamentul sau. Daca as fi fost o mama mai buna...".
In cele din urma Klebold a reusit sa mearga mai departe cu ajutorul terapiei dar si cu al cercetarii. Prin citirea jurnalelor fiului sau si cercetarea fenomenului sinuciderii, Susan Klebold a inteles in cele din urma ca Dylan in momentul in care a intrat la liceu se hotarase deja ca va muri acolo.
"Am crezut ca daca iubesc pe cineva destul de mult asa cum l-am iubit pe el, voi stii daca are nevoie de ajutor. Instinctele mele materne il vor proteja. dar nu am cistiut. Instinctele mele nu au fost de ajuns. Faptul ca nu am putut prevedea aceasta tragedie este de neconceput pentru mine"
Fiul ei, Dylan Klebold, si Eric Harris, au tras peste 200 de gloante in biblioteca institutiei, ucigand 12 profesori si liceeni, dupa care s-au sinucis.
Klebold a descris intr-un eseu pentru O Magazine starile prin care a trecut dupa ce a aflat ce a facut Dylan.
"In saptamanile si lunile care au urmat, aproape ca am innebunit de tristete din cauza suferintei provocate de fiul meu. In acelasi timp, trebuia sa-mi jelesc propriul copil care murise in acelasi atentat. Simteam ca nu pot sa respir si mi-am dorit de multe ori sa mor. M-am pierdut de multe ori cu masina. Mergeam la sedinte, dar nu avaem nici cea mai vaga idee ce se spunea in jurul meu. Plangeam in mod spontan si ii jenam pe cei din jurul meu. S-a intamplat o data sa vad un porumbel mort pe strada si m-am pierdut total cu firea. Nu aveam incredere in nimic, nici macar in ratiunea mea", a explicat Klebold.
Klebold continua prin a detalia diferitele moduri in care vecinii, autoritatile, intreaga societate a ostracizat-o pe ea si pe sotul ei.
"Desi ma percepeam singura drept o victima a tragediei, nu eram perceputa la fel de comuntiate. Eram femeia care a crescut un monstru. Intr-un sondaj de ziar, 83% dintre respondenti credeau ca atentatul a fost un rezultat direct al esecului parintilor lui Eric si Dylan de a-i creste. Aceasta era parerea politicienilor pe care noi ii votasem. Am ajuns sa simt o umilinta cumplita. Luni de zile nu mai mi-am folosit numele de familie. Evitam contactul vizual cand ieseeam pe strada. Dylan era produsul eforturilor mele si nu aveam cum sa ma impac cu comportamentul sau. Daca as fi fost o mama mai buna...".
In cele din urma Klebold a reusit sa mearga mai departe cu ajutorul terapiei dar si cu al cercetarii. Prin citirea jurnalelor fiului sau si cercetarea fenomenului sinuciderii, Susan Klebold a inteles in cele din urma ca Dylan in momentul in care a intrat la liceu se hotarase deja ca va muri acolo.
"Am crezut ca daca iubesc pe cineva destul de mult asa cum l-am iubit pe el, voi stii daca are nevoie de ajutor. Instinctele mele materne il vor proteja. dar nu am cistiut. Instinctele mele nu au fost de ajuns. Faptul ca nu am putut prevedea aceasta tragedie este de neconceput pentru mine"
Captura foto: Youtube
Jens si Anders Behring Breivik
3/5
Jens Breivik a vorbit cu The Guardian despre senzatiile sale cand a aflat despre atentatul pus la cale de fiul sau, Anders Breivik, in vara 2011, in urma carora 91 de oameni au murit.
"Eram... socat. Nu stiam ce sa fac. Nu puteam... nu eram capabil sa fac nimic. Stateam cu capul in maini. Era un moment teribil. Pur si simplu nu-i pteam face fata. Media a ajuns la noi acasa seara si m-am ascuns. Sotia le-a spus ca eram in Spania".
Jens Breivik locuieste de multi ani in Franta, avand varsta de 77 de ani.
[VIDEO] Verdict final: 21 de ani de inchisoare pentru Anders Breivik
"In primele saptamani, m-am gandit foarte serios sa-mi iau viata. Am pierdut pensionarea pe care mi-am imaginat-o. Ma voi intreba pentru restul vietii mele cum e posibil pentru un om sa aiba asemenea ganduri. Si oare as fi putut face ceva?"
Jens este un fost diplomat care a lucrat la diferite ambasade ale Norvegiei. Acesta s-a despartit de mama lui Anders la un an dupa nasterea acestuia pe 13 februarie 1979. Anders a locuit la Oslo cu mama lui, desi existau rapoarte din partea autoritatilor ca nu se bucura de cele mai bune conditii. In copilarie si adolescenta, Anders Breivik s-a inteles bine atat cu tatal sau, cat si cu mama sa vitrega.
"Era un baiat normal, dar poate nu asa normal. Nu era foarte sociabil, destul de retras. Nu vorbea despre mama lui, despre scoala, despre casa. Venea la mine pentru a se relaxa, sa manance bine, iar apoi cand a a mai crescut se ducea in oras sa se distreze cu prietenii"
Dupa 1995, tatal si fiul nu au mai pastrat legatura. Anders a dat vina pe tatal sau pentru aceasta situatie, invocand faptul ca Jens Breivik avea patru copii din diferite casatorii si nu reusise sa pastreze legatura cu niciunul dintre ei. In 2005, Anders si-a sunat tatal din neant, doar pentru a-i spune ca ii merge bine, are o firma si angajati.
"Credeam ca este bine. Era tacut, ciudatel, dar nu era anormal. Daca nu voia sa ma vada, nu prea aveam ce sa fac in privinta asta. Parea sa aiba succes, avea propria afacere, proprii angajati. Era bine, nu?", intreaba deznadajduit Jens Breivik.
Actuala sotie, Wanda, a incercat sa explice reporterilor ca sotul ei nu poate vorbi asa de usor despre acest subiect si poate in timp ii va fi mai usor sa scrie despre asta. Dar momentan amandoi sunt siguri ca nu se vor mai putea intoarce niciodata in Norvegia.
"Unii oameni sunt siguri ca sunt vinovat. Simt rusine, dezgust, condamnare. Poate ca este vina mea... Uneori, cand ai facut o greseala atat de groaznica, nu vrei decat sa uiti".
Jens Breivik nu tine nicio fotografie cu Anders in casa lui din Franta.
"Eram... socat. Nu stiam ce sa fac. Nu puteam... nu eram capabil sa fac nimic. Stateam cu capul in maini. Era un moment teribil. Pur si simplu nu-i pteam face fata. Media a ajuns la noi acasa seara si m-am ascuns. Sotia le-a spus ca eram in Spania".
Jens Breivik locuieste de multi ani in Franta, avand varsta de 77 de ani.
[VIDEO] Verdict final: 21 de ani de inchisoare pentru Anders Breivik
"In primele saptamani, m-am gandit foarte serios sa-mi iau viata. Am pierdut pensionarea pe care mi-am imaginat-o. Ma voi intreba pentru restul vietii mele cum e posibil pentru un om sa aiba asemenea ganduri. Si oare as fi putut face ceva?"
Jens este un fost diplomat care a lucrat la diferite ambasade ale Norvegiei. Acesta s-a despartit de mama lui Anders la un an dupa nasterea acestuia pe 13 februarie 1979. Anders a locuit la Oslo cu mama lui, desi existau rapoarte din partea autoritatilor ca nu se bucura de cele mai bune conditii. In copilarie si adolescenta, Anders Breivik s-a inteles bine atat cu tatal sau, cat si cu mama sa vitrega.
"Era un baiat normal, dar poate nu asa normal. Nu era foarte sociabil, destul de retras. Nu vorbea despre mama lui, despre scoala, despre casa. Venea la mine pentru a se relaxa, sa manance bine, iar apoi cand a a mai crescut se ducea in oras sa se distreze cu prietenii"
Dupa 1995, tatal si fiul nu au mai pastrat legatura. Anders a dat vina pe tatal sau pentru aceasta situatie, invocand faptul ca Jens Breivik avea patru copii din diferite casatorii si nu reusise sa pastreze legatura cu niciunul dintre ei. In 2005, Anders si-a sunat tatal din neant, doar pentru a-i spune ca ii merge bine, are o firma si angajati.
"Credeam ca este bine. Era tacut, ciudatel, dar nu era anormal. Daca nu voia sa ma vada, nu prea aveam ce sa fac in privinta asta. Parea sa aiba succes, avea propria afacere, proprii angajati. Era bine, nu?", intreaba deznadajduit Jens Breivik.
Actuala sotie, Wanda, a incercat sa explice reporterilor ca sotul ei nu poate vorbi asa de usor despre acest subiect si poate in timp ii va fi mai usor sa scrie despre asta. Dar momentan amandoi sunt siguri ca nu se vor mai putea intoarce niciodata in Norvegia.
"Unii oameni sunt siguri ca sunt vinovat. Simt rusine, dezgust, condamnare. Poate ca este vina mea... Uneori, cand ai facut o greseala atat de groaznica, nu vrei decat sa uiti".
Jens Breivik nu tine nicio fotografie cu Anders in casa lui din Franta.
Floarea Enache si Gheorghe Vladan
4/5
In martie 2012, Gheorghe Vladan a intrat in coaforul Perla si a deschis focul, ucigand doua femei, inclusiv sotia sa. Cazul a socat Romania, o tara unde "asa ceva nu se intampla".
Nu putem stii cum ar eactionat mama sa, deoarece la momentul in care acest subiect "ardea" pe prima pagina a cotidianelor, singurele informatii referitoare la mama lui Vladan erau ca aceasta se interna anual, din 1998, in Spitalul de Psihiatrie Poroschia, judetul Teleorman, scrie MEDIAFAX.
"Femeia este pacienta noastra, in evidente la noi din 1998, avand numeroase internari de-a lungul timpului. Este internata de saptamana trecuta la noi si nu stie ce s-a intamplat, va fi anuntata de catre medicul curant cand acesta va considera oportun, eu sunt managerul spitalului, nu sunt doctor si nu pot interveni", a declarat managerul Spitalului de Psihiatrie Poroschia, Dragos Calota.
Potrivit unor surse medicale, diagnosticul la internare al femeii in varsta de 74 de ani, Floarea Enache, mama politistului Gheorghe Vladan, a fost de tulburare mixta depresiva anxioasa pe fond involutiv. Rudele femeii sustin ca aceasta ar fi intentionat sa se sinucida in anul 1998 deoarece nu s-ar fi inteles cu nora sa, Florina Vladan, ulterior batrana fiind internata pentru prima oara la Spitalul de Psihiarie Poroschia din judetul Teleorman.
Cat priveste relatia dintre Gheorghe Vladan si fiul sau Bogdan, stim ca tanarul isi doreste 500.000 de euro de la tata pentru suferintele provocate.
Nu putem stii cum ar eactionat mama sa, deoarece la momentul in care acest subiect "ardea" pe prima pagina a cotidianelor, singurele informatii referitoare la mama lui Vladan erau ca aceasta se interna anual, din 1998, in Spitalul de Psihiatrie Poroschia, judetul Teleorman, scrie MEDIAFAX.
"Femeia este pacienta noastra, in evidente la noi din 1998, avand numeroase internari de-a lungul timpului. Este internata de saptamana trecuta la noi si nu stie ce s-a intamplat, va fi anuntata de catre medicul curant cand acesta va considera oportun, eu sunt managerul spitalului, nu sunt doctor si nu pot interveni", a declarat managerul Spitalului de Psihiatrie Poroschia, Dragos Calota.
Potrivit unor surse medicale, diagnosticul la internare al femeii in varsta de 74 de ani, Floarea Enache, mama politistului Gheorghe Vladan, a fost de tulburare mixta depresiva anxioasa pe fond involutiv. Rudele femeii sustin ca aceasta ar fi intentionat sa se sinucida in anul 1998 deoarece nu s-ar fi inteles cu nora sa, Florina Vladan, ulterior batrana fiind internata pentru prima oara la Spitalul de Psihiarie Poroschia din judetul Teleorman.
Cat priveste relatia dintre Gheorghe Vladan si fiul sau Bogdan, stim ca tanarul isi doreste 500.000 de euro de la tata pentru suferintele provocate.
James Holmes si parintii lui
5/5
Desi Susan Klebold a avut destul timp sa treaca peste sentimentele de deznadejde si disperare, parintii lui James Holmes au un drum lung in fata lor din acest punct de vedere.
Fiul lor in varsta de 24 de ani a deschis focul intr-un cinematograf din Aurora, statul Colorado, ucigand 12 persoane, in timpul unei vizionari a filmului "The Dark Knight Rises".
Parintii lui Holmes au evitat contactul cu presa, mai ales dupa ce declaratiile lor au fost rastalmacite de la inceput. Contactata in ziua atentatului de detectivi, Arlene Holmes ar fi declarat la un moment dat: "You have the right person/Aveti persoana potrivita".
Vorbele ei au fost rastalmacite pentru a da impresia ca pana si mama luii James Holmes ar fi crezut ca acesta este in stare de o asemenea grozavie, insa mama lui a vrut sa corecteze mass-media in sensul ca a fost vorba despre o neintelegere. Nu facuse decat sa se identifice pe sine.
Fiul lor in varsta de 24 de ani a deschis focul intr-un cinematograf din Aurora, statul Colorado, ucigand 12 persoane, in timpul unei vizionari a filmului "The Dark Knight Rises".
Parintii lui Holmes au evitat contactul cu presa, mai ales dupa ce declaratiile lor au fost rastalmacite de la inceput. Contactata in ziua atentatului de detectivi, Arlene Holmes ar fi declarat la un moment dat: "You have the right person/Aveti persoana potrivita".
Vorbele ei au fost rastalmacite pentru a da impresia ca pana si mama luii James Holmes ar fi crezut ca acesta este in stare de o asemenea grozavie, insa mama lui a vrut sa corecteze mass-media in sensul ca a fost vorba despre o neintelegere. Nu facuse decat sa se identifice pe sine.
