Biografia lui Gaddafi, unul dintre cei mai mari dictatori ai secolului XXI

Nascut, conform propriei legende, intr-un cort beduin, in desertul de la Sirt, la 7 iunie 1942, Muammar Gaddafi, fiul unui cioban, primeste o educatie religioasa stricta si intra in armata, in 1965. La varsta de 27 de ani, il indeparteaza in mod pasnic de la putere pe batranul rege Idriss, la 1 septembrie 1969.

In 1977, proclama "Jamahiriya", un "stat al maselor" care guverneaza prin comitete populare alese. In "Cartea (sa) Vrede", preconizeaza o democratie directa, unind socialismul cu gandirea islamica. Democratia nu poate fi stabilita prin urne: "Alegerile sunt o mascarada", afirma el, transmite MEDIAFAX.

Stilul de viata, tinutele traditionale, modul excentric de a exercita puterea in aceasta tara imensa si bogata in petrol, dar putin populata, par incongruente si imprevizibile atat pentru occidentali, cat si pentru arabi. Adopta comportamente care reusesc, uneori, sa ii indispuna pe partenerii sai.

In uniforma militara decorata cu aur sau in tunica specifica beduinilor, ii placea sa isi primeasca oaspetii in cort, la Sirt sau in curtea cazarmei Bab El Azizia, in centrul Tripoli, inconjurat de femei-soldati, "amazoanele" sale, si se hraneste frugal, in special cu lapte de camila.

Citeste si: Libia, libera cu adevarat: Gaddafi a fost ucis

Personaj teatral, Gaddafi este singularizat de acte si declaratii care au amuzat lumea, infruntandu-i pe omologii sai arabi sau emitand teorii foarte personale despre istorie si oameni.

In cadrul unui summit arab, in 1988, a purtat o manusa alba in mana dreapta. A explicat ca vrea sa evite, astfel, sa stranga "maini patate de sange". La summitul urmator, se afla alaturi de fostul rege saudit Fahd. Fumand tigari groase, se intorcea ostentativ catre vecinul sau de fiecare data cand exala fum.

Acuzat de "terorism", devine tinta occidentalilor. Orasul Tripoli este bombardat de Statele Unite in aprilie 1986.

Libia va constitui, timp de mai multi ani, obiectul unor embargouri, in urma atentatelor comise asupra unui avion american deasupra satului Lockerbie, in Scotia, soldat cu 270 de morti, in 1988, dar si asupra unui avion francez, in Niger, soldat cu 170 de morti, in 1989, pentru care Tripoli isi va asuma responsabilitatea si va acorda despagubiri familiilor victimelor.

In anii '90, slabit pe scena mondiala, dezamagit de partenerii sai arabi, se intoarce catre continentul negru si nu inceteaza sa pledeze pentru infiintarea "Statelor Unite ale Africii".

Este ales la conducerea Uniunii Africane (UA), la inceputul lui 2009, si detine aceasta functie timp de un an. Dupa un an haotic, in care luarile sale de pozitie disonante au afectat imaginea institutiei, ii cedeaza locul presedintelui din Malawi. Este dezamagit de omologii sai arabi, pe care-i acuza de "vanzarea Palestinei".

In 2003, anunta anihilarea programelor sale secrete de inarmare. In anii urmatori este primit cu fast, dupa eliberarea infirmierelor bulgare acuzate injust de infectari cu SIDA, atat la Paris, cat si la Roma, fosta putere coloniala in Libia.

Datorita resurselor de petrol, reuseste in 2008 sa puna capat trecutului sau cu Italia, obtinand scuze si despagubiri din partea Romei pentru perioada coloniala.

Mai recent, a determinat Elvetia sa se plieze si sa ii prezinte scuze, la un an dupa ce fiul sau Hannibal a fost arestat la Geneva pentru violente impotriva unor servitori.

Il intampina triumfal pe Abdelbasset al-Megrahi, libianul condamnat pentru atentatul de la Lockerbie si eliberat de Scotia, generand indignarea Washingtonului si Londrei.

Totul se schimba la 15 februarie 2011, odata cu insurectia, preluarea controlului asupra orasului Benghazi de catre rebelii din cadrul Consiliului National de Tranzitie (CNT) si interventia NATO, autorizata de ONU la 17 martie.

Curtea Penala Internationala (CPI) a emis impotriva lui Gaddafi, fiului sau Seif al-Islam si cumnatului sau Abdallah al-Senoussi un mandat de arestare pentru "crime impotriva umanitatii".