Un festin pentru ochi: Destinatii de vara pentru gurmanzi

Aceasta piata de noapte plina de viata este o gradina zoologica caleidoscopica al tuturor produselor alimentare chineze pe care ati putea dori sa incercati (cu o multime de greieri pe bati pe care vanzatorii ii vor "arunca" in oferta pentru a va convinge sa cumparati) scrie Lonely Planet. Pentru cei cu stomacul sensibil, exista kebab de miel si frigarui cu carne de vita sau de pui, stiuleti de porumb, taitei si kebab cu fructe confiate.

Pentru cu stomacul mai rezistent, ce ziceti de niste tofu mirositor sau de o portie de insecte prajite in ulei (lacuste, scorpioni, viermi de matase, etc.)?

Frumusetii incredibila a orasului-cetate toscan San Gimignano, nu este singurul motiv pentru care va va creste inima. Opriti-va la Gelateria di Piazza si papilele gustative vor aplauda... Precum atesta imaginile de pe perete, multe celebritati au incercat inghetata de aici ("totata familia este de parere ca inghetata de aici este delicioasa", scrie pe cea a cu Tony Blair).

Maestrul Sergio foloseste numai ingrediente alese: fistic din Sicilia si cacao din Venezuela. Desi exista numeroase arome traditionale, aici veti putea gasi inghetata cu arome neobisnuite, precum cea de rozmarin si zmerura sau cea cu grapefruit roz si vin spumant.

Daca in general mersul la cumparaturi va plictiseste de moarte, pregatiti-va sa fiti uimiti. Ciocolata, produse de patiserie, cutii de biscuiti, fructe si legume, fructe de mare, branzeturi, vinuri si alte alimente ispititoare sunt prezentate intr-un mod impecabil in acest magazin de produse alimentare glorios care se afla in Le Bon Marché.

Nu exista dezavantaje daca vizitati acestui altar al alimentelor fine: in primul rand nicio valiza sau buget  nu va fi suficient pentru tot ceea ce veti vrea sa cumparati si in al doilea rand, dupa vizita la din La Grande Epicerie reveninrea in supermarketul local va va smulge lacrimi de bucurii (preturile!!!)

Veniti pentru licitatii de ton si stati pentru un mic dejun cu sushi. Dupa ce au fost pescuiti din mare si inainte de a aparea pe un platou sashimi, majoritatea pestilor trec prin Piata Tsukiji. Acest spatiu gigantic care guvenreaza sistemul gastronomic al Tokyo pulseaza intr-un ritm frenetic: strigatele lucratorilor, blocurile de gheata feliate, tonul, scuipatul, fumatul si din nou strigatul.

Va trebui sa va chinuiti sa ajungeti aici devreme pentru a vedea sosirea pestelui si licitarile en-gross, desgur, cand sunt permise vezitele, insa si daca va treziti tarziu, si ajungeti aici pe la 7, piata va fi tot agitata pentru ca atunci se vand fructele de mare.

Belgia produce circa 220,000 de tone de ciocolata pe an. Reputatia sa, de neegalat in ceea ce priveste ciocolata, deriva din textura matasoasa obtinuta gratie agitarii intense din timpul procesului de productie si de la utilizarea untului de cacao pur. Un punct de cotitura pentru ciocolata belgiana a fost anul 1912, cand pralinele (bomboane de ciocolata umplute) s-au nascut in Bruxelles.

In magnifica piata mare a orasului s-a nascut Casa maestrilor ciocolatieri belgieni, care uneste 10 dintre cei mai buni ciocolatieri din aceasta tara si care ofera si demonstratii si degustari in fiecare sambata si duminica la ora 16.

Aceasta excursie incepe inca de la bordul trenului (oricarui tren din India), de la apelurile nazale ale chai wallah-ilor care merg pe peroane adulmecand aromele ceaiului. Dar asta nu este nimic in comparatie cu Darjeeling in sine. Dupa ce va urcati in trenul condus gratiei unei locomotive cu aburi, si urcati dealul de 2.000 de metri inaltime, veti fi inconjurat de ceai: ceainarii, bazaruri de ceai si o priveliste de un verde profund care coboara in cascade pe coline lasand in urma muntii Himalaya.

Intre martie si noiembrie, in timpul sezonului de cules si procesare al ceaiului, faceti un tur al unei plantatii si lasati-va umiti de cat de multe intra intr-un simplu pliculet de ceai.

Desi oarecum afectata de frica pe care au capatat-o turistii, aceasta piata va poate transporta cu usurinta inapoi in timp, in zilele sale de glorie, gratie culorilor caleidoscopice ale movilelor de sofran, sumac, ardei iute si salca (pasta de tomate), ceaiurilor de plante si lokumului (rahat), si multitudinii de remedii afrodisiace care l-ar face si pe un sultan sa roseasca. Aici mai puteti gasi baharat (condimente), nuci si miere in fagure, camioane de smochine si pestil (fructe presate si uscate).

Acesta este unul dintre locurile de cumparaturi preferate de cei mai buni bucatari sefi din oras.

Nu va fie frica sa faceti ca localnicii - incercati inainte de a cumpara, asa veti putea compara preturile.

Épernay, capitala sampaniei frantuzesti si casa multora dintre cei mai iubiti producatori de sampanie, este locul cel mai potrivit pentru a vizita pivnitele unde este tinuta sampania si pentru a o degusta. Cea mai populara marca de sampanie din Franta, Mercier, a prosperat gratie calitatii sale, dar si multumita promovarii intense pe care a primit-o inca de la fondarea casei producatoare din 1858.

Eugène Mercier, un deschizator de drumuri in domeniul de cascadoriilor publicitare care iti fura ochii, este creatorul virtual al tururilor din aceste pivnite. Totul aici este sclipitor, inclusiv butoiul de 160.000 de litri, pentru construirea caruia au fost necesare doua decenii, liftul care va duce la 30 de metri sub pamant si trenul care va poarta pe cei 18 kilometri ai turului prin pivnitele Mercier.

In inima rurala din sudul Frantei, satul Roquefort transforma laptele de oaie in cea mai renumita branza din Franta. Strazile sale abrupte si inguste, conduc la pesteri naturale, unde sapte producatori matureaza circa de 22000 de tone de branza Roquefort in fiecare an. O parte dintre acesti producatori de branza ofera si tururi ale pesterilor.

La Société, fondata in 1842, are tururi de o ora (care includ si degustari) in pesterile cu miros picant. Acesta este in prezent cel mai mare producator de branza Roquefort, reusit sa "fabrice" 70% din ceea ce se consuma la nivel mondial. Stiati ca petele (mucegaiul) verzi-albastrui din branza Roquefort sunt de fapt spori de ciuperci microscopice, cultivate pe paine dospita? Gustos, nu?!

Tuberculii magnatum pico (trufele albe) sunt ridicati la rang regal in orasul medieval San Miniato, aflat la jumatatea distantei dintre Pisa si Florenta. Padurile de aici sunt celebre pe intreg teritoriul Italiei ca loc principal de unde pot fi culese trufele, lucru care se intampla de la jumatatea lui septembrie si pana in decembrie.

Cea mai buna modalitate pentru a va bucura de aceasta sarbatoare, este targul de trufe albe, care are loc in ultimele trei saptamani din luna noiembrie. In timpul festivalului, restaturantele si toti cei care le folosesc vin din fiecare colt al globului pentru a-si reface stocurile, a degusta delicatese pe baza de trufe din magazinele si restaurantele din oras, si pentru a-si bucura narile cu una dintre cele mai distinctive arome de pe planeta.