Dezastre naturale de pe vremea "stra-stra-stra-strabunicilor"

Cutremurul Damghan a fost o miscare seismica puternica, avand o magnitudine de 7.9 grade Richter, care a afectat 320 de km din suprafata Iranului, pe 22 decembrie, 856 AD. Cercetatorii spun ca epicentrul cutremurului ar fi fost chiar dedesubtul orasului Damghan, care era la acea vreme capitala Iranului.
 

Carastrofa a cauzat aproximativ moartea a peste 200.000 de persoane.  Cutremurul a fost provocat de catre centura Alpide, nume dat unei forte geologice care a creat sirul montan Alpide Belt, situat printre cele mai active zone seismice din intreaga lume. 

La sfarsitul lunii mai a anului 526 AD, un cutremur puternic a lovit Siria si Antioch, regiuni ce faceau parte din Imperiul Bizantin. Victimele omenesti au depasit 250.000, iar miscarile agresive ale seismului au facut ca Portul Seleucia Pieria sa se inalte cu aproape 1 metru, fapt atestat de aluviunile aduse de apa in port.

Cutremurul a fost cel de-al treilea cel mai puternic din lume si se estimeaza ca a avut peste 7 grade pe scara Richter (VIII, pe scara Mercalli). Intamplarea a facut ca toate cladirile din zona, care nu au fost daramate de cutremur, sa fie puse la pamant, ulterior, de o explozie survenita la scurt timp.

Ciuma Antonina (cunoscuta si ca Ciuma lui Galen, dupa numele celui care a descris-o, specialist in pandemiile de ciuma) a fost o pandemie de varsat de vant sau pojar, adusa in Imperiul Roman de soldatii intorsi din Orientul Apropiat. Numele ii provine de la una dintre posibilele victime, Marcus Aurelius Antoninus, imparatul Romei, decedat in 180 AD. In plus, istoricii sunt de parere ca si antedecesorul lui Marcus Aurelius, Lucius Verus, ar fi fost ucis in 169 AD, de aceeasi epidemie.

Desi nu este un dezastru natural propriu -zis, ciuma s-a produs natural, nu a fost provocata si se estimeaza ca a ucis milioane de oameni, un sfert dintre toate persoanele infestate, mai exact 5 milioane. 

Potrivit istoricului Dio Cassius, boala a reizbucnit 70 de ani mai tarziu si se spune ca ucidea intr-o singura zi 5000 de oameni. Ciuma Antonina a decimat armata romana si a avut efecte sociale si politice drastice, resimtite mai ales in literatura si arta.

 Pe 21 iulie, in anul 365 AD, a avut loc un cutremur notabil in strafundurile Marii Mediterane. Se pare ca epicentrul cutremurului a fost localizat langa insula Creta, din Grecia si a avut o magnitudine de peste 8 grade pe scara Richter. Seismul a distrus aproape toate orasele si asezarile omenesti de pe insula, cauzand, de asemenea, importante pagube si in zonele vecine ale Greciei, Libiei, Ciprului si Siciliei. 

Ca urmare a cutremurului, un tsunami urias a provocate alte pagube semnificative in Alexandria, Egipt si alte zone din  Africa, insa cele mai mari proportii ale distrugerii au fost inregistrate in Alexandria. Scriitori si istorici din toate timpurile vorbesc despre eveniment, povestind cum toate barcile care erau in port, atunci, au fost carate de valuri, 2 mile in largul marii. Ammianus Marcellinus descrie efectele cutremurului si tsunamiului in detaliu, povestind cum pamantul a fost zguduit pentru o vreme, iar apoi apele s-au revarsat in Alexandria, valul urias inundand intregul oras si omorand mii de oameni.

Eruptia din  anul 79 AD a Muntelui Vezuviu, urmata de distrugerea oraselor romane Pompeii si Herculaneum, ne aminteste de puterea nimicitoare a vulcanilor activi. De fapt, Vezuviu poate fi numit cel mai periculos vulcan de pe Pamant, care pune in pericol viata persoanelor care traiesc in regiunile din vecinatatea lui si care sunt in pericol in cazul unei eruptii viitoare, relateaza ancienthistory.about.com.

Cand acesta a erupt in 79 AD, oamenii au fost avertizati initial de un cutremur pe care l-au ignorat, seism urmat la scurt timp de expulzarea lavei vulcanice si de aparitia norilor de cenusa deasupra muntelui.  Pompeii era situat la 5 mile departare de vulcan, iar Herculaneum, chiar mai aproape. Oamenii din aceste orase si din zonele limitrofe au murit inecati si arsi de lava vulcanica, expulzata cu o viteza uimitoare din munte.

Mai bine de 1500 de ani orasul Pompeii a ramas ca o relicva arsa a Italiei. A fost descoperit cand locuitorii din imprejurimi curatau pagubele unei alte eruptii majore, in 1631, insa nu a fost complet descoperit pana in secolul 20, cand populatia rezidenta a aflat ce soarta cruda au avut predecesorii lor.

Istoricii au descoperit cadavre fosilizate in roca vulcanica, corpuri umane ce, ulterior,  au fost imbracate in plastic si transformate in statui.