Un cuvant nu schimba lumea, dar poate fi inceputul acelei schimbari, intr-o lume in care omul a cam uitat sa fie om. A uitat sa se intoarca si spre lucrurile simple...

Mi-am adus aminte de cersetorul lui Fulgerica, pus intr-un grup in care el parea ca nu-si are locul sau poate ca toti ceilalti nu-si aveau rostul langa un om simplu si bun. Unul care nu a uitat sa spuna "multumesc"... Mi-a venit in minte finalul din Povestea hotului de pantofi, in care Park ii provoca pe cei instariti cu o calatorie de sus in jos, prin viata, intr-o pereche de papuci. Cei care acceptau drumul si-i intelegeau folozofia, nu uitau sa-i multumeasca lui, hotului de pantofi. Cei care n-au venit, poate ca vor veni. Sau poate ca nu…

Povestea mea si cea a lui Paul (fulgerica pe blog) au un numitor comun, si anume acel "multumesc", provenit din paturi sociale diferite. E un cuvant cu o multime de semnificatii. Multumim cand dam, dar mai ales cand primim. Multumim superficial, uneori ironic, cu un "mersi" aruncat chiar si spre persoanele in varsta. Putini multumesc cu o conexiune stransa intre sinele fiecaruia, asa cum un om bogat s-a aplecat in fata micutului Park. Dincolo de toate, problema cea mai mare este ca am cam uitat, cu totii, sa spunem multumesc, in corelatie cu orice pornire interioara.

Va provoc la un exercitiu de imaginatie. De la Epicur, Seneca, Aristotel sau cine mai vreti voi, coroborand gandirile lor profunde, fericirea insemna starea pe care o ai nu atunci cand primesti lucruri, bani, putere, ci starea la care ajungi renuntand la anumite parti. Cu alte cuvinte, ajungi sa fii fericit cand dai si nu atunci cand primesti bani, o masina frumoasa, o sotie buna. Profesorul al-Ghazali a renuntat la tot si a plecat in Damasc. Trecand peste toate si analizand astfel fericirea spre care tindem cu totii, cum ar arata "multumesc" intr-o viata in care inveti sa dai in loc sa primesti? Oare ne putem detasa de troc, de mercantilism, de foloase?

Sunt indivizi care vad Cercul lui Sorescu, gonind prin sat, de la deal la vale, precum aureola unui sfant. Cercul parca nici nu mai atinge tarana. Un bade sta de vorba cu un altul, acela dezinteresat. Primul ii spune "uite cercul!". Al doilea, la fel de dezinteresat, isi scoate negrul de sub unghii "unde ma?". Unii vad lucrurile mici, altii nu vor sa le vada. Primii stiu cu siguranta sa spuna "multumesc", si asta destul de profund.

Citeste si:
Ioana, eliminată din competiția „Bravo, ai stil!”. Primele...
Ioana, eliminată din...

Am descoperit iata ca poti multumi pentru ceea ce ai, pentru ce primesti, pentru ceea ce ti-a dat sa vezi. Sunt multumiri incarcate diferit, dar e important sa le recunoastem pe toate si sa ne exteriorizam, ori de cate ori vem ocazia cand suntem doar noi cu noi sau in fata celorlalti.

Sunt lucruri atat de marunte, dar lucruri care conteaza cu adevarat. Multumeste-le celor din jur, oameni sau orice minunatie din natura asta, numai pentru ca ti-au dat sansa de a le multumi.

Un text de: Ianis

Photo credit


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.