Micile zeitati invincibile

Probabil ca ati observat avalansa de catastrofe rutiere pe minut de televiziune care a sufocat vara asta emisiunile de stiri de pe posturile mai mult sau mai putin nationale.

Nu aveati cum rata asa ceva mai ales in perioada estivala, in zilele in care presedintele nu participa pe la vreun "sprit PR" mai mult sau mai putin oficial, trancanind special pentru urechile altora, cand era seceta mare de senzational pe la redactii.

In asa vremuri de restriste, jurnalistii se apucau sa parjoleasca caroseriile si sa otraveasca cheful de duca al soferilor, aratand la orice ora din zi cele mai groaznice accidente pe care le puteau gasi. Dincolo de discutabilul rol profilactic al acestui abuz de nenorociri rutiere, este evident ca acestea sunt parte din acel patrimoniu sacru de subiecte jurnalistice inepuizabile la care fiii rataciti ramasi fara subiecte mai de soi se pot intoarce oricand cu succes.

In acest context normal ca toti cei care merg cu masina in fiecare zi, ingrijorati de ceea ce vad, mai lipesc o iconita autorizata oficial la Putna pe bord, mai fac o cruce discreta cand trec pe langa o biserica (asta intre doua injuraturi adresate restului cretinilor din trafic) sau, la celalalt pol, merg intocmai dupa regula si litera legii, generand din belsug reactii in genul celei din paranteza anterioara.

Asta, pentru ca, in ciuda nevoilor profesionale ale ziaristilor alimentate pervers de nevoia fiecaruia de circ gratis, concluzia evidenta ar fi ca intr-adevar se petrec mai multe accidente decat "pe vremuri". Explicatiile expansiunii acestui fenomen sunt numeroase si interconectate, plecand de la logistica simpla care spune ca sunt pur si simplu prea multe masini pentru infrastructura actuala si pana la fantasticele comentarii ale babelor speriate care ii spurca pe "astia tineri si inconstienti cu masinile lor puternice".

In toate exista adevar. Insa, parafrazand o expresie celebra, nu automobilistii omoara oameni, ci iresponsabilii omoara oameni, frustratii si trogloditii omoara oameni. Intrebarea e: cum naiba ajung acesti oameni sa aiba permis de conducere? Cred ca problema este insa a noastra si rezida in faptul ca ne rezumam sa definim umanitatea prin atribute predominant fizice.

Recunoastem o alta fiinta umana mai ales prin faptul ca, ei bine, arata ca atare, are tot ce-i trebuie din punct de vedere antropomorfic. Asta era poate valabil pe vremea Imperiului Roman, dar modul in care a evoluat civilizatia noastra ne-a adus la acest moment intr-un punct inselator in care printre oameni au ajuns sa umble libere niste fiinte care arata ca noi, dar nu au din punct de vedere al personalitatii si caracterului cele necesare pentru a intra legal in specie.

Ei bine, acestia fac accidentele. In plus, mult trambitatele valori contemporane ale liberei democratii si "corectitudinii politice" au creat, cel putin in cazul nostru, o confuzie grava in stabilimentul social: foarte multi uita ca egalitatea dintre oameni trebuie sa fie in esenta sa o egalitate in oportunitati sau in acces la resurse si nu in detinerea sau utilizarea surselor respective.

In acelasi fel, individualismul ca atitudine nu este inteles ca orientare pozitiva spre dezvoltarea personala - care duce inevitabil la bunastarea ansamblului - ci este mai degraba perceput ca drept sacru la nesimtire si nepasare.

Mai mult ca niciodata, m-am gandit zilele astea la Heinlein si la conceptiile sale, e adevarat, extremiste pe alocuri, despre cum ar trebui sa arate societatile viitorului. In scriitura lui, statutul de cetatean (cu drept de vot) al unui stat este un privilegiu la care se accede cu dificultate si nu un drept garantat.

De regula, numai o parte dintre indivizi pot ajunge cetateni, cei care au demonstrat prin fapte ca au responsabilitate, moralitate, respect pentru ceilalti. Din pacate, Heinlein a scris numai literatura SF si a si fost contestat pe alocuri pentru opinii considerate a fi fasciste.

Adaptand totul la zilele noastre, eu as propune sa nu mai poata sa conduca pe soselele publice orice... entitate care arata ca un om si ma pot gandi pe loc la un numar de criterii de acces suplimentare: prezenta la nivel minim a unor trasaturi de personalitate cum sunt responsabilitatea sau capacitatea de a respecta un minimum de norme sociale, un nivel minim de IQ, sa zicem 100, recomandari pozitive de la cel putin inca alti 10 posesori de permis, un minimum de sclipire de viata in ochi, un nivel mediu de igiena personala, un vocabular de, sa zicem, minimum 15 mii familii de cuvinte si mai ales constiinta faptului ca dincolo de limitele propriei caroserii exista multi, foarte multi alti soferi cu alte masinim dar avand nevoi similare.

In lumea noastra insa, oricine, si subliniez oricine, poate sa isi ia permis de conducere. Acum vreo cativa ani s-a suit peste mine unul cu un camion in timp ce eram parcat undeva in centru. Am ajuns la politie si omul m-a rugat discret sa-i scriu eu declaratia ca el "nu are ochelarii".

Fortat de politist ca macar sa semneze documentul, omului i-au fost necesare 3 minute sa isi scrie numele. Era analfabet. Ma tot intrebam cine Dumnezeu a judecat si a hotarat ca acel om are dreptul sa iasa pe sosele la volanul unui camion de 10 tone!

Daca mergeti in locurile in care "se da sala" in zilele de examen la politie, o sa vedeti, printre multi oameni, normali bineinteles, si cateva fizionomii inspaimantatoare, neandertaliene cu ochii mati de zombie, ochi in care de cel putin 20 de ani, la umbra arcadelor groase, nu a mai patruns lumina.

Oameni cu care nu ati avea curaj sa impartiti nici macar aceeasi statie de metrou. Sa fiti siguri ca intr-un fel sau altul ei o sa ajunga sa aiba dreptul de a conduce un automobil. In plus, mai exista tot pe soselele noastre o subspecie si mai periculoasa, care nu are absolut nici un semn exterior care sa indice pericolul.

Oameni educati, cu resurse financiare si intelectuale din belsug, dar care se cred mici zeitati invincibile ce se afla deasupra celorlalti. Ei aleg sa nu respecte nimic in jurul lor si conduc bazanduse pe instinctul de conservare al celorlalti. Pe acestia ii gasiti de regula in "jipane" cat mai matahaloase si mai luxoase.

Masini care le incurajeaza comportamentul de dezaxati si badaranismul, masini pe care le conduc agresiv si care sub pretextul nevoii de siguranta le hranesc de fapt nevoia bovina de a se simti MARI (o sub ramura a nevoii de crom). Pe acestia din urma ii rog sa se gandeasca oare ce lipsuri ascunse incearca sa astupe prin 4X4, pentru ca, hai sa recunoastem, daca ar fi trait astazi Terente, ar fi condus probabil un Fiat Panda.

Autor: Vlad Tureanu
Aparut: Numarul 17 - Octombrie 2006
Sursa: topgear.ro

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe