Inainte sa pupe vreo mare asfaltare, romanii vor avea unica ocazie de a se bucura de o imensa monitorizare de mase.

Un ochi critic aruncat realitatii plus 30 de mii de kilometri pe an facuti pe meleagurile noastre, pe alocuri exagerat si schizofrenic mioritice, m-au adus in pragul unei revelatii importante care "ameninta" sa altereze semnificativ parerea mea, nu neaparat buna, fata de structurile statului national din care, cu disimulata mandrie, fac parte.

Ma explic: in mod normal tind sa consider structurile "oficiale", guvernamentale, ca fiind mai degraba rigide, putin maleabile, conservatoare - in sensul in care si caii, pentru ca au bucatile acelea de piele pe ochi, sunt conservatori - si oarecum lipsite de subtilitate... ca sa nu aducem in discutie simtul umorului.

Inevitabil, aceasta perceptie se extinde si asupra "membrilor", ca sa le spun asa, acestor organisme. Stiu ca nu e bine sa suprageneralizez si sunt convins ca exista pe acolo oameni care ar dori si probabil ar reusi sa ma convinga ca nu este asa. Insa, asta este, functionarii nostri publici sunt mai degraba niste "disfunctionari".

Pe de alta parte, am ajuns sa cred ca acolo la varf exista totusi niste persoane care sunt extrem de subtile, capabile de fina ironie sau chiar autoironie, niste diamante mai mult sau mai putin ascunse in roca necizelata. Iar acesti oameni au reusit cumva sa transforme limbajul administrativ, din lemn aspru de salcam, intr- o adevarata cabala subtila si ascunsa, un lemn pretios continand mesaje ascunse.

Adicatelea, atunci cand spun spre exemplu "infrastructura drumurilor", acesti oameni comunica, de fapt, o lume intreaga de adevaruri si semnificatii, mesaje ascunse in mesaje, autoironii sau mai degraba ironii la adresa noastra, a celor care nu avem cum sari cu elicopterul din dig in dig.

Cu alte cuvinte, conceptul este multistrat, ca o ceapa sau cum era "Glasul" in "Dune". Din pacate, ceapa noastra cam miroase urat la mijloc si, drept urmare, in cazul acesta putem vorbi mai mult de un simplu grohait. La modul cel mai general, infrastructura in cazul nostru este un dublu adevar, in sensul ca particula "infra", dupa definitia sa din DEX, este "element de compunere" care inseamna "dedesubt, sub".

Ei bine, la noi chiar asa este, pe mai mult de 70% din drumurile nationale se poate vedea cu ochiul liber ceea ce este "sub" asfalt, dupa caz pamant, nisip, pietris sau cel mai adesea cadavre de anvelope. Asta, la propriu, caci, la figurat, dedesubt e un strat de 20 cm format din nervii ucisi ai soferilor care au trecut pe acolo.

In Siberia exista un drum al oaselor, la propriu, pentru ca a fost literalmente construit pe cadavrele detinutilor care mureau si inghetau in vreme ce lucrau la el. La noi, dupa ce vor reusi sa repare drumurile acestea, vor avea probabil nume poetice ca "drumul flanselor" sau gandindu-ne la sacrificiile umane, "drumul neuronilor".

Interesant este si elementul-surpriza pe care mizeaza administratia centrala sau locala atunci cand repara si aduce in bune si, din pacate, temporare conditii numai portiuni de drum, lasandu-le pe celelalte asa cum sunt, ciopartite. Pentru ca adevaratele palpitatii apar cand gonesti cu 140 pe un drum bun si brusc se casca in fata ta Marele Canion de Oradea (sa zicem) si intri in plin in el uitand de jante si cauciucuri si rugandu-te sa nu iti porneasca air-bag-urile.

Stiu pe cineva care dupa un astfel de incident si-a regasit spiritualitatea. Modelul excelent de difuzare si evitare a responsabilitatii aplicat de diversii responsabili ai drumurilor din tara noastra poate fi calculat dupa modelul matematic al dispersiei gropilor. Deci, este cu adevarat "infra" pentru ca se vede frecvent ce este sub ea si pentru ca este "sub" orice critica.

Pe de alta parte, mai noile tendinte de integrare si modernizare de care sunt fascinate autoritatile noastre tind sa atinga noi niveluri ale aberatiei, nonsensului si in general ale ridicolului cel mai umilitor. Pentru noi, nu pentru ei. Asa ajungem sa avem mega-super-sisteme de supraveghere a traficului, care costa miliarde de euro, puse pe drumuri care nu au cum face fata numarului de masini.

E ca si cum ar monta cineva un limitator de viteza pe un Trabant fara roti care incearca sa urce o panta. E ca si cum ar moderniza cineva niste nave de lupta care sunt gata sa se duca la fund din cauza ruginii. Aceste sisteme ar fi extrem de utile plasate pe niste drumuri pe care chiar am putea circula: fara gropi, care trec prin mai putine localitati sau care trec prin localitati unde exista pasarele pentru traficul pietonilor sau care sunt late si au banda de siguranta etc.

Altfel, sunt la fel de utile ca un vibrator intr-o manastire calugareasca. Iar aceasta pro-pensiune catre aberatie continua. Ne scremem sa construim 200 de kilometri de autostrada, care au devenit brusc vitali pentru propasirea neamului, in conditiile in care restul drumurilor sunt catastrofale si un risc serios pentru cei care merg pe ele.

Eu as fi multumit sa am drumuri de calitate cu doua benzi foarte late, care sa evite cat mai multe localitati peste tot prin tara. Se pare insa ca, daca peste 20 de ani de incercari spectaculoase vom avea in cele din urma 500 km de autostrada si in rest o tara intreaga de drumuri forestiere, vom sta, "in medie" bine cu infrastructura.

Si am ajuns in final la un alt concept care se pare ca e nucleul cepei noastre putrezite: statistica macro. Se pare ca oamenii sunt fascinati de modul in care "succesele" lor se reflecta in statistici oficiale. Visul meu de cand eram mic era sa ajung "cap de locuitor" ca sa am toate lucrurile alea nemaipomenite de care scrie la gazeta.

Spre exemplu, marele succes al monitorizarii pe DN 1 este ca a redus cu "t" la suta numarul accidentelor. Aaa... DOH! Daca ar opri de tot circulatia, ar reusi sa obtina rezultate si mai bune! Mai am cateva sugestii, sa dea vecinilor judetele cu probleme hidrotehnice ca sa scape de inundatii sau sa incerce sa scada rata mortalitatii, eliminand complet rata natalitatii.

Implementarea stupida a sistemelor de monitorizare fara masurile necesare de fluidizare a traficului o sa paralizeze incet totul. Si nimeni nu se va gandi la efectele negative ale acestui fenomen asupra vietilor noastre personale, pentru ca noi suntem niste simple capete de locuitor.

Cate lucruri interesante sunt ascunse in spatele unei sintagme aparent neprietenoase. Dar probabil ca, pentru ca ironia sa fie completa, vom avea si noi o infrastructura a drumurilor adevarata atunci cand Picard va exista cu adevarat si teleportarea va costa 0,5 RON, tarif intre 8.00 si 22.00 in orice retea.


Autor:
Vlad Tureanu
Aparut: Numarul 14 - Iulie 2006
Sursa: topgear.ro



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.