Cine a fost Elisabeta Rizea, sursa de inspirație a Elenei Lasconi

Născută pe 28 iunie 1912, în comuna Domnești, județul Argeș, într-o familie de țărani, ea a crescut într-un mediu marcat de tradiții și valori rurale. Nepoată a liderului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de comuniști în 1948, Elisabeta a fost profund influențată de aceste evenimente tragice, care au determinat-o să se opună regimului comunist.

După instaurarea regimului comunist în 1945, Elisabeta și soțul ei, Gheorghe Rizea, s-au alăturat grupului de rezistență condus de Toma Arnăuțoiu, cunoscut sub numele de „Banda Teroristă” Arsenescu-Arnăuțoiu. În perioada 1949-1952, Elisabeta a sprijinit activ acest grup, furnizându-le alimente și bani pentru a supraviețui în munți. Această activitate a dus la arestarea ei pe 20 noiembrie 1950, când a fost condamnată la șase ani de detenție pentru „activități împotriva statului”

Tortura suferită de Elisabeta Rizea

În timpul detenției sale la Pitești, Elisabeta a suferit torturi extreme. A fost bătută crunt și supusă unor metode inumane de interogare. După eliberarea sa în 1956, ea a continuat să ajute partizanii, dar a fost din nou arestată în 1961, când regimul comunist a intensificat represiunea împotriva rezistenței. A fost condamnată la 25 de ani de muncă silnică și transferată la închisoarea Mislea, unde a suportat din nou torturi severe. Elisabeta Rizea a plătit un preț greu pentru implicarea sa în această luptă.

Primul arest

Elisabeta Rizea a fost arestată pe 20 noiembrie 1950, după ce o consăteană a trădat-o. Condamnată la șase ani de muncă silnică pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”, a fost încarcerată la Jilava și Mislea. În această perioadă, a fost supusă unor torturi brutale menite să o forțeze să dezvăluie informații despre partizanii pe care îi sprijinea. Mărturiile sale ulterioare descriu scene de violență extremă: „M-au legat și m-au bătut cu cauciucul, de la ceafă la călcâi... Mi-au smuls părul din cap”. Această experiență traumatică a lăsat-o cu răni fizice și emoționale profunde.

Al doilea arest

După eliberarea sa în 1956, Elisabeta nu a renunțat la activitățile de sprijin pentru rezistența anticomunistă, continuând să ajute partizanii. Însă, în 1958, a fost din nou arestată și condamnată la 25 de ani de muncă silnică. În timpul detenției sale la Pitești, a suferit din nou torturi severe, inclusiv bătăi crunte și umilințe. Această perioadă de detenție a avut un impact devastator asupra sănătății sale fizice și mentale.

Impactul detenției asupra familiei

Pe lângă suferințele personale, Elisabeta Rizea a avut de îndurat și durerea separării de familie. Soțul ei, Gheorghe Rizea, și cele două fiice au fost afectați profund de arestările sale. După eliberarea din 1964, Elisabeta s-a întors acasă pentru a găsi gospodăria distrusă și confiscată de comuniști: „Sunt ca o mască acum... să vii acasă să nu mai găsești nimic!”. Această pierdere materială a fost dublată de trauma emoțională cauzată de anii petrecuți în închisoare.

Supravegherea continuă

După eliberare, Elisabeta Rizea nu a scăpat de opresiunea comunistă; timp de trei decenii, ea și familia sa au fost sub supraveghere constantă. Interogatoriile frecvente și hărțuirea continuu au afectat grav viața lor personală. Chiar dacă s-a întors la viața de zi cu zi, amintirile traumatizante ale detenției au rămas cu ea pentru tot restul vieții.

Viața personală și familia Elisabetei Rizea

Elisabeta Rizea provenea dintr-o familie modestă și a avut o viață personală marcată de dificultăți. A fost căsătorită cu Gheorghe Rizea și au avut împreună două fiice. După eliberarea sa din închisoare în 1964, familia ei a continuat să fie urmărită de Securitate; atât Elisabeta cât și soțul ei erau considerați „dușmani ai poporului”. Această stare de asediu le-a afectat profund viața de zi cu zi

Moștenirea lăsată de Elisabeta Rizea

După căderea comunismului în 1989, povestea Elisabetei Rizea a început să fie cunoscută publicului larg. A apărut într-un interviu inclus în documentarul „Memorialul Durerii”, care a contribuit la recunoașterea sa ca simbol al luptei împotriva comunismului . A murit pe 4 octombrie 2003, lăsând în urmă o moștenire puternică ca eroină națională. Elisabeta Rizea rămâne un exemplu de curaj și determinare pentru generațiile viitoare, fiind o voce importantă în istoria rezistenței anticomuniste din România.

Despre autor:

Bianca Gheorghiu

 Bianca Gheorghiu crede că un om informat este un om puternic. Prin scrierile sale, ea își propune să ofere cititorilor informațiile de care au nevoie pentru a lua cele mai bune decizii și pentru a trăi o viață mai frumoasă și mai împlinită.
În prezent, lucreaza ca Digital Marketing Manager la Internet Corp, unul din cei mai mari publisheri online, cu 8 site-uri proprii în portofoliu (printre care Kudika.ro, Garbo.ro, Wall-Street.ro, Start-Up.ro, 9am.ro) și peste 35 de site-uri în regia de vânzări.

Mai multe