Puiu Călinescu: O viață trăită pe scenă și în inimile oamenilor

„În acel moment am simțit că mă prăbușesc, cu punga în care aveam supa și compotul pe care și le dorise”, își amintește Carmen. „Când plecasem dimineața de la spital, era bine, vorbea, și nu înțelegeam ce s-a întâmplat. Mi s-a spus că decedase la 16:45”.

Un sfert de oră, atât ar fi trebuit să vină mai devreme pentru a prinde poate ultimele cuvinte ale tatălui ei, ultima dorință, ultimul zâmbet, ultima șoaptă. Ochii poznași ai marelui actor au rămas încremeniți în tavan, căutând drumul de lumină către Cel Sfânt. Nimeni nu a fost acolo să-i aprindă o lumânare în ultimele sale clipe. Așa s-a stins, la 77 de ani, „petală cu petală”, marele actor Puiu Călinescu, cunoscut și iubit pentru rolurile sale memorabile de Trandafir, Spirache sau „Columbo”.

Debutul său pe scenă a avut loc la începutul anilor 1940, când a început să joace în piese de teatru la Teatrul Giulești. Publicul l-a îndrăgit rapid, datorită expresivității sale faciale și a stilului inconfundabil de a face haz de necaz. Carisma și talentul său comic l-au ajutat să se remarce rapid, iar cariera sa a luat avânt. În anii ce au urmat, a colaborat cu numeroși regizori de renume și a jucat pe scenele celor mai importante teatre din București, devenind un nume cunoscut în lumea artistică.

În viața personală, Puiu Călinescu a fost un om discret și modest, dedicat familiei și carierei sale. Colegii și prietenii îl descriau ca pe un om cu o inimă mare, mereu gata să-și ajute apropiații. Deși umorul a fost întotdeauna parte din personalitatea sa, Călinescu avea și o latură profundă, reflectând adesea asupra sensului vieții și al artei.

Puiu Călinescu a cunoscut un succes imens și în cinematografie. Rolurile sale în filme de comedie precum „B.D. la munte și la mare” (1971) și „Astă seară dansăm în familie” (1972) l-au consacrat drept un maestru al comediei românești. Personajele sale erau adesea caricaturi pline de viață, iar replicile sale memorabile au rămas întipărite în memoria publicului. Interpretările sale au fost mereu naturale, pline de energie și spontaneitate, reușind să smulgă râsete chiar și în cele mai dificile momente.

Primele semne ale declinului său de sănătate au apărut în luna martie 1997, când Puiu Călinescu a început să aibă probleme de vedere și să i se facă rău pe scenă. Deși a mers la Spitalul Militar, unde s-a presupus că ar fi suferit un preinfarct, a continuat să joace. Pe 1 mai 1997, în timpul unei excursii cu familia la Sinaia, starea sa s-a agravat, ceea ce a determinat familia să îi facă o ecografie, descoperind gravitatea situației. A doua zi, a fost dus de urgență la Spitalul Floreasca și internat la secția de reanimare.

Cu o zi înainte de a muri, Puiu Călinescu părea că se simte mai bine. Fiica sa, Carmen, l-a găsit glumind cu asistentele din salon și a plecat ceva mai liniștită la școala unde preda, promițând că va reveni după-amiază. Din păcate, pe 16 mai 1997, când Carmen s-a întors la spital, a aflat vestea tragică că tatăl său a decedat la ora 16:45.

Astăzi, Puiu Călinescu este amintit ca unul dintre cei mai mari comici ai României, un om care a știut să aducă zâmbetul pe buze într-o perioadă în care oamenii aveau cea mai mare nevoie de el. Moștenirea sa artistică continuă să inspire noi generații de actori, iar filmele și piesele de teatru în care a jucat rămân repere ale comediei românești.

Despre autor:

Redactia 9AM

Mai multe