Opinie: Ce s-a schimbat în noi, în timp de război?

Forțele liderului de la Kremlin au apelat la baraje de rachete strategice și bombardamente aeriene, efectuate toate către ținte strategice ale armetei ucrainene: aeroporturi, centre de comandă sau depozite de arme. Peste tot s-au auzit explozii puternice, iar sunetul alarmei antiaeriene din Kiev a inundat sufletele locuitorilor, cărora astăzi le spunem „refugiați”.

Lumea s-a îmbulzit în galeriile de metrou, pentru ca după aceea să formeze coloane prin care să plece din zonele în care s-au auzit exploziile. Cam asta s-a întâmplat în primele minute de război. Obligați să se gândească la prezent, rămânând brusc fără trecut, majoritatea dintre ei au fugit către vecini, în special Polonia și România.

Când Occidentul s-a trezit, a apărut la televiziunea de stat țarul, care a anunțat că începe războiul sau, după cum a numit acesta invazia rusă în Ucraina, „operațiunea militară specială”. A prezentat evenimentul ca pe ceva ce fac soldații pe front camarazilor pe moarte sau ca pe ceva ce le facem noi animalelor pentru a le curma suferința. Un act de umanitate, nu din ură.

„Împrejurările cer un răspuns ferm și imediat din partea noastră. Republicile din Donbas au cerut ajutorul Rusiei. Așa cum prevede Articolul 51, paragraful 7 din Carta Națiunilor Unite, în conformitate cu aprobarea dată de Consiliul Federației Ruse și cu acordul de prietenie și asistență pentru Republicile Populare Donețk și Luhansk, am decis lansarea unei operațiuni militare speciale. Obiectivul acesteia este protejarea celor care timp de opt ani au suferit abuzuri și genocid din partea regimului de la Kiev.

Cer soldaților ucraineni să depună imediat armele și să plece acasă. Toți membrii armatei ucrainene care se supun acestei cereri pot părăsi liberi zona conflictului și se pot întoarce la familiile lor. Oricine ar încerca să se amestece și să creeze noi amenințări pentru țara și poporul nostru ar trebui să știe că riposta Rusiei va fi imediată și va antrena consecințe cum n-ați mai cunoscut în istoria voastră. Suntem pregități pentru orice deznodământ”, au fost primele cuvinte ale șefului de stat rus, la câteva momente după ce a început să pună la pământ Ucraina.

Citeste si:

Ucraina susține că a doborât trei bombardiere rusești Su-34....

Rusia a atacat din toate direcțiile țara vecină, după ce timp de două luni a avansat 200.000 de soldați la granița Ucrainei. Tancurile au intrat din Belarus și s-au îndreptat spre Kiev. Trupele regulate au deschis focul și dinspre estul Ucrainei, din zona republicilor separatiste, în timp ce din Crimeea au plecat soldați, pe șosele, până în Odesa. Ca răspuns în fața maleficului, Ucraina a declarat legea marțială. La scurt timp după anunț, președintele Volodimir Zelenski a cerut mobilizare generală, pentru ca fiecare ucrainean care a făcut armata și care poate să țină în mână o armă să iasă și să lupte împotriva rușilor.

Astăzi, la peste trei luni de război, totul e searbăd, Ucraina înseamnă doar pământ ars, liderii Europei au adoptat sancțiuni fără precedent împotriva Rusiei, iar fiecare șef de stat sau om de rând se adresează războiului din bagajul emoțional. Bătălia continuă. Putin a acuzat Occidentul, în mai, că sacrifică restul lumii pentru a-și menține dominația globală, inclusiv prin măsurile restrictive față de Moscova. Dar impunerea duce la nesupunere și retorica de stat a rușilor e clară: nu ne atinge nimeni și nimic. Pacea nu se vede la orizont.

Citeste si:

Șeful Statului Major al Apărării, despre introducerea serviciului...

Întrebarea e cine îl poate opri pe Putin? Cu certitudine e apt să gândească și are o forță și o furie greu de stăvilit. E ca un rechin. Poți înota lângă el, dar nu te simți liniștit niciodată. Până unde poate merge? „Până unde-l lasă lumea liberă”, am tot auzit acest răspuns. Vom vedea. Ucraina luptă în continuare pentru tot Occidentul. În schimb, surprinzătoare pentru mulți e dârzenia de care au dat dovadă bărbații lor, care au rămas drepți în fața nădufului de etnie rusă.

O supoziție este că printre ei s-ar fi infiltrat și câțiva membri din trupele NATO, care au trecut ca voluntari, altfel nefiind voie. Un argument care ar întări această ipoteză e că Ucraina a primit arme pe care nu știe să le folosească. Nevoie de ajutor era, căci fără discuții Kievul a plecat la bătălie și beteag, și cu o piatră în pantof, Rusia având una dintre cele mai puternice armate din lume și neavând egal pe sectorul „armament”.

Citeste si:

Evgheni Prigojin a murit, după ce avionul în care se afla s-a...

O forță a lumii care, totuși, are cu cine se lupta. (Cu ajutor, da.) Dacă mulți prognozau că lupta se va încheia în câteva zile, extinzându-și apoi speculațiile la câteva săptămâni, iată că ucrainenii s-au dovedit a fi cai de cursă lungă.

Să ne întoarcem la cei vitregiți, la cei care au cel mai mult de suferit în urma declanșării conflictului armat, în raport cu România. Publicații internaționale, Înaltul Comisar Adjunct al UNHCR, Raouf Mazou, Parlamentul European, prima doamnă a Statelor Unite, Jill Bill, fiul cântăreţului Ozzy Osbourne, Jack Osbourne, Volodimir Zelenski și multe alte personalități au lăudat solidaritatea noastră față de refugiații ucraineni. „O lecție de civilizație și umanitate”, a descris jurnalistul Shaun Walker, corespondentul ziarului britanic „The Guardian”, modul în care a întâmpinat țara noastră vecinii aflați în nevoie.

Citeste si:

Războiul s-a mutat în Rusia. Ce este obligată să facă armata lui...

Uimire s-a citit pe fețele, în rândurile scrise sau în glasurile multor străini când au vorbit despre reacția pe care am avut-o. Deci a fost nevoie de o nenorocire pentru ca „restul” să vadă că România nu e doar „o țară săracă”, ci și „o țară cu suflet mare”? Ce a schimbat războiul în noi, în timp de război? Nimic. Am fost aceiași. Am primit pe oricine și dacă afară era soare, și dacă erau ploi. I-am pus la masă noastră pe toți frații de pe hotare, i-am omenit cu ce am avut mai bun și i-am lăsat să stea în fosa noastră cu neajunsuri, dar care e înconjurată de liniște și umor, calitate care, de altfel, ne-a ținut cu picioarele pe pământ în momente când puteam deveni smintiți.

Nimic nu s-a schimbat în noi, în vreme de război. Am fost aici mereu pentru celălalt. Le avem și noi pe ale noastre, dar, generalizând, când cineva a încasat prea multe lovituri, nu l-am lăsat să se prăbușească. Asta s-a întâmplat la granițele teritoriului și în fiecare colț de-al lui. Am strâns mâna oamenilor, le-am dat un ceai cald și i-am adăpostit în casele noastre.

Noi am înțeles că războiul nu e al lor, cum nu e nici al multor tineri ruși aflați pe front din cauza mai multor...omisiuni. Războiul nu e al celor care nu se cunosc și sunt nevoiți să se ucidă, ci al bătrânilor care se cunosc, dar nu se ucid.

N-avem de toate, dar parcă am merita mai mult. Numai pentru câte genii aducem pe lume am putea fi răsplătiți cu un salariu mai mare și condiții mai bune sau măcar cu câte un trofeu, așa, de ochii lumii. Putem spune la unison că România bate și troncăne, dar are curaj (generalizând, pentru cei care urmează să spună: „Da`, dom`le, dacă peste noi ar veni rușii, cine s-ar duce la război? Nimeni”) Aflați că oameni de bine sunt. Apar de nicăieri și prind în „carne” ONG-uri, fac pe dracu` ghem și nu te lasă în stradă. „Prea puțini pentru nevoile noastre”, ar afirma pesimiștii. „Aleșii ar trebui să facă asta, de fapt”, ar spune alții.

Așa e. Aleșii ar fi trebuit, prin măsuri, să fie „în prima linie”. Așa e. Singurii care nu au dat dispoziții coerente în prima săptămână de război ai noștri au fost. Tot românii simpli s-au trezit mai repede în fața efectelor bombardamentului.

Să nu uităm că legea este o barieră peste care leii sar, sub care câinii se strecoară și de care boii se poticnesc. Momentan, ăștia suntem, dar dacă ne reorganizăm și dacă, printr-o minune - care chiar se poate să existe - nu mai plouă peste noi cu ghinion - iar de la ANM sau Carmen Harra n-au venit astfel de vești - anul 2023 e anul nostru. Sau poate 2028, sau 2035. Dar am fi insuportabili de nesăbuiți să nu vedem că ajutorul oferit refugiaților ucraineni în ultimele luni a semănat miracol.

„Eh, ne-or pune o lumânare la vii”, ar aclama alții. Am avea nevoie, dar și cu ea, și fără ea, lumea a înțeles că România nu e doar o țară săracă și, deși într-un moment sumbru, fără a avea asta ca scop, ne-am pus pe tapet sensibilitățile supreme sau calitățile fundamentale. Până acum, eșecurile noastre erau cunoscute, iar de acum în balanță atârnă și reușite.

Din februarie și până acum am demonstrat că România nu e țară fără căpătâi și că, în pofida faptului că episodul care ne-a remarcat mărinimia poartă amprenta multor morți, te poți bizui pe noi. Unde pui că am făcut-o și singuri, în cea mai mare parte? Mai mare mândria să faci echipă fără „șefi de departament”. Și cât de neobosiți mai suntem. Și câte mai putem duce.

Vă dați seama dacă într-o zi, poate chiar de februarie, ca să fie la mijloc și o coincidență, am avea, hai, nu destul, ci cât să ne ajungă? Poate într-o zi. Educați suntem, de drumul nostru ne vedem. Ne trebuie doar conducători și mai mulți oameni de bine. O națiune se transformă imediat dacă la bază există răspundere, cinste, fermitate și toate calitățile care însumează cuvântul „țară”.

Poate într-o zi străinii n-or mai spune despre România „săraca țară bogată”, poate n-om mai pierde mereu calificările, poate om cunoaște drumul spre disciplină. Trebuie doar să ni se schimbe ascendentul. Până atunci, țineți ochii deschiși. O să fie bine! (Și dacă n-o să fie, ce? Prin rău am mai trecut, de necazuri am mai avut parte și supraviețuitori suntem.)

Despre autor:

Alexandra Chivu

Alexandra Chivu scrie pentru 9AM din anul 2021, iar în prezent ocupă funcția de redactor-șef. Ea și-a început activitatea în presă în 2016, în cadrul Facultății de Jurnalism, unde a scris câteva articole pentru site-ul instituției. Ulterior, a publicat materiale în ziarul „Ultimă oră”. Și de aici a început greul. Primul impact important în carieră a fost în cadrul Digi FM, unde a redactat știri de radio. A început munca la revista Ciao, în 2017. Nu a poposit și a continuat la Fanatik, din 2018 până în 2019. În paralel, benevol, s-a ocupat în câteva rânduri de pagina de Facebook SOS Autism Brăila. Din 2019 și până în 2021 a lucrat la Playtech, apoi a ajuns în prezentul numit 9AM.

Mai multe