Trecerea Alpilor de către Hannibal cu 37 de elefanți a fost una dintre cele mai îndrăznețe expediții din Antichitate

Evenimentul trecerii Alpilor pe scurt

Potrivit surselor antice, armata lui Hannibal număra între 40.000 și 50.000 de oameni, însoțiți de câteva mii de cai și aproximativ 37 de elefanți. Cifrele variază însă, fiind greu de verificat. Traseul exact al trecerii Alpilor nu este cunoscut nici astăzi, deși istorici și arheologi au propus mai multe variante, printre care pasurile Col de la Traversette și Col du Clapier.

Drumul a fost devastator. Trupele au fost atacate de triburi alpine, iar zăpada, frigul și prăpăstiile au provocat pierderi uriașe. Elefanții, folosiți atât pentru transport cât și pentru intimidare, au suferit la rândul lor din cauza frigului și lipsei de hrană. Doar câțiva au ajuns în Italia. Totuși, simplul fapt că o parte a armatei a reușit traversarea a fost considerat un triumf logistic.

Odată ajuns în nordul Italiei, Hannibal a regrupat trupele și a câștigat câteva bătălii importante împotriva romanilor, cum ar fi cele de la Trebia și Trasimene. Expediția peste Alpi i-a oferit un avantaj strategic neașteptat, dar nu a fost suficient pentru a învinge definitiv Roma, cf. Wikipedia.

Deși relatările lui Polibiu și Liviu diferă în detalii, ambele recunosc dimensiunea excepțională a acestui moment. Trecerea Alpilor a rămas un simbol al ambiției, al curajului și al ingeniozității militare, dar și un exemplu al costului uriaș al marilor visuri de cucerire.

Provocările prin care a trecut Hannibal în al Doilea Război Punic

Înainte de traversarea Alpilor, Hannibal își pregătise campania cu grijă. După ce a cucerit orașe importante în Peninsula Iberică, a traversat Pirineii și fluviul Rhône, reușind să evite armata romană trimisă să-l intercepteze. Această manevră timpurie a fost crucială: i-a permis să înainteze spre Alpi înainte ca romanii să-și dea seama de direcția reală a atacului. Expediția era deja epuizantă încă din Galia, unde Hannibal a trebuit să negocieze, să lupte și să recruteze localnici.

Citește și Fratele lui Liviu Rebreanu, Emil, a refuzat să lupte contra românilor și a murit strigând Trăiască România Mare

În Alpi, dificultățile au atins un nivel aproape inimaginabil. Traseul era abrupt, îngust și acoperit de zăpadă timpurie. Caravanele de provizii au fost greu de manevrat, iar prăpăstiile au înghițit oameni, cai și animale de povară. Călăuzele locale, uneori ostile, alteori înșelătoare, i-au condus adesea prin locuri periculoase. Polibiu descrie scene de haos, în care soldații cartaginezi alunecau pe gheață și stânci, iar Hannibal, călare pe unul dintre elefanți, încerca să mențină moralul armatei prin prezența sa.

Un episod semnificativ relatat de istorici este acela în care Hannibal ar fi ordonat tăierea unui perete de stâncă pentru a face trecerea posibilă. Se spune că soldații ar fi aprins focuri mari pentru a încinge piatra, apoi ar fi turnat oțet peste ea, provocând fisuri. Chiar dacă acest detaliu este contestat, el arată felul în care Antichitatea interpreta ingeniozitatea și hotărârea comandantului.

După coborârea din Alpi, armata lui Hannibal era aproape distrusă. Se estimează că pierduse mai mult de jumătate din oameni. Totuși, supraviețuitorii au fost întâmpinați cu admirație de triburile galice din nordul Italiei, care s-au aliat cu el împotriva Romei. Aceste alianțe locale i-au oferit resurse și sprijin militar, esențiale pentru victoriile care au urmat.

Pe plan simbolic, trecerea Alpilor a fost mai mult decât o simplă mișcare strategică. A reprezentat o demonstrație a voinței de a sfida imposibilul. Hannibal știa că o invazie frontală prin Marea Mediterană ar fi fost sinucigașă, așa că a ales ruta cea mai neașteptată. Acest gest i-a oferit un avantaj psihologic asupra romanilor, care nu crezuseră posibilă o asemenea traversare.

Traseul Expediției lui Hannibal rămâne încă un mister

De-a lungul timpului, încercările de a identifica traseul exact al expediției au dus la expediții arheologice moderne. În 2016, o echipă britanică a raportat descoperirea unor urme de materie organică și resturi de excremente animale datate din perioada aproximativă a evenimentului, la Col de la Traversette. Totuși, dovezile nu sunt concludente. Disputa rămâne deschisă între istorici, geologi și arheologi.

Privind în ansamblu, trecerea Alpilor de către Hannibal nu a fost doar un episod militar, ci o lecție despre limitele omului în fața naturii și despre rolul strategiei în fața forței brute. Ea continuă să fascineze, nu pentru că a dus la o victorie finală, ci pentru că a arătat cum hotărârea, curajul și inteligența pot compensa, pentru o vreme, inferioritatea numerică și geografică.

Citește și Titanicul n-a avut nicio șansă: Cronologia nopții blestemate de aprilie în care nava de nescufundat a ajuns pe fundul Oceanului.

Întrebări frecvente (FAQ) despre trecerea Alpilor de către Hannibal

Câți elefanți a avut Hannibal când a trecut Alpii?

Relatările vorbesc despre 37 de elefanți la începutul traversării, dar doar câțiva au supraviețuit până în Italia.

Ce traseu a folosit Hannibal pentru a trece Alpii?

Traseul exact nu este sigur. Cele mai discutate variante sunt Col de la Traversette și Col du Clapier, ambele în Alpii de sud.

De ce a folosit Hannibal elefanți?

Elefanții erau simboluri ale puterii și serveau pentru intimidarea inamicului, dar și ca mijloc de transport pentru echipament.

Cât a durat traversarea Alpilor?

Se estimează că a durat între 10 și 15 zile, în condiții extreme de iarnă și lipsă de provizii.

Ce surse istorice descriu evenimentul?

Principalele sunt Polibiu și Titus Liviu, care au scris la distanță de câteva generații, bazându-se pe mărturii indirecte și rapoarte militare.

Prachaya Roekdeethaweesab/shutterstock; Berit Kessler/shutterstock

Despre autor:

Redactia 9AM

Mai multe