Cei care îi trec pragul simt imediat fiorul poveștii. Totul aici a fost născut dintr-o durere imposibil de dus și din credința că moartea nu este un hotar, ci o ușă.
Umbra unui copil genial
Iulia Hașdeu s-a născut la 14 noiembrie 1869 și a ars repede, ca o stea. Era un copil-minune: la opt ani absolvise patru clase, la unsprezece termina „Sfântul Sava”, iar la șaisprezece ani uimea profesorii Sorbonei cu talentul ei literar. Scria poezii în franceză, cânta la pian, vorbea mai multe limbi și avea în priviri promisiunea unui destin strălucitor.
Dar soarta a fost crudă. La doar 18 ani, tuberculoza a învins-o. A lăsat în urmă manuscrise, amintiri și un tată sfâșiat. Pentru Bogdan Petriceicu Hașdeu, pierderea fiicei a fost o rană care nu s-a mai închis niciodată.
Spiritismul – legătura nevăzută
Refuzând să accepte despărțirea, B.P. Hașdeu a căutat-o pe Iulia în altă parte. Ședințele de spiritism, viziunile halucinante, scrisul automat – toate deveniseră ritualuri prin care încerca să îi audă glasul. Și, într-un fel, l-a auzit. Credea că fiica îi dicta planurile unui castel – un loc unde cele două lumi s-ar putea întâlni.
Și astfel, la Câmpina, între 1893 și 1896, s-a ridicat o clădire unică, stranie, plină de simboluri mistice: Castelul Iulia Hașdeu.
Templul iubirii părintești
Intrarea este păzită de două tronuri de piatră, împodobite cu simboluri ezoterice – pentagrame, cercuri, sfinxuri feminine – și cu semnele posibilelor reîncarnări ale Iuliei. Deasupra porții veghează Ochiul Lumii, ca o privire eternă.
Castelul are trei turnuri, iar cel central e un templu unde Hașdeu se ruga adesea. În interior, oglinzile paralele, crucile, soarele și luna alcătuiesc un univers mistic. Fiecare cameră respiră o poveste: bustul fiicei din marmură de Carrara, caietul ei de matematică, jurnalul, statueta lui Iisus neatinsă de cutremure și războaie, tablouri semnate de mari artiști ai vremii.
Dar locul cel mai încărcat de mister rămâne camera obscură – sanctuarul spiritist. Aici, la lumina lumânărilor, Hașdeu invoca sufletul Iuliei. Aici scria, cu mâna tremurândă, mesaje pe care le credea dictate de ea. Aici, tatăl și fiica se întâlneau, dincolo de timp.
Decădere și renaștere
După moartea lui Hașdeu, în 1907, castelul a rămas pustiu, jefuit și lăsat pradă ruinării. Doar intervenția unor mari scriitori, precum Perpessicius și Călinescu, a salvat clădirea de la uitare. În timp, ea a fost restaurată și transformată în muzeu, iar eforturile de renovare au continuat până în prezent.
Citește continuarea pe kudika.ro
Despre autor:
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Ce planuri are PKO Bank în România: cea mai mare bancă din Polonia are active...
Sursa: futurebanking.ro
-
Sumă record cheltuită de utilizatorii OnlyFans în 2024. Câți bani au ajuns la...
Sursa: wall-street.ro
-
FRENVI, compania care îți pune pe masă tacâmuri sustenabile și comestibile
Sursa: green.start-up.ro
-
Românca Alina Sabău, antreprenoare în fashion de lux, va deschide un nou...
Sursa: retail.ro
-
Ideea simplă care digitalizează un domeniu blocat în timp | Cum funcționează...
Sursa: start-up.ro
-
Ce se întâmplă în creierul tău când faci s*x – dezvăluirile care au încins...
Sursa: kudika.ro
-
Avionul care ar fi dispărut în 1955 și ar fi reapărut în 1985. Adevărul din...
Sursa: garbo.ro