In mod surprinzator nu cantaretii de rap sau hip hop au descoperit stilul graffiti. Primele “graf-uri” au originile in antichitate, romanii si grecii folosind aceasta metoda pentru a-si exprima ideile public, pe strada. Pentru ca in general mesajele scrijelite pe pereti erau facute de oamenii de rand, folosind latina vulgara, cele care au ramas marturie reprezinta in mare parte injuraturi sau “replica” de protest la adresa politicienilor vremii. Pana acum, nimic nou…
Graffiti nu a avut initial sensul cunoscut astazi, inscriptiile murale reprezentand o forma de exprimare acceptata de toti oamenii din comunitatea respectiva, o forma legala si chiar incurajata.
Una dintre cele mai celebre astfel de realizari se afla in orasul Ephesus din Turcia de astazi, reprezentatnd o mana, o inima, niste pasi si un numar - indicii pentru cat mai ai de mers pana gasesti prima prostituata.

Astazi exprimarea graffiti este asociata in primul rand ideii de vandalism. Orice desen care se realizeaza pe un perete exterior fara acordul proprietarului, este considerat un delict si este pedepsit in functe de gravitate.

Anii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial reprezinta inceputul generalizarii artei graffiti, cateva dintre cele mai importante, “Mr. Chad” sau “Kilroy was here”, reprezentand o fata cu nas si ochi.

Locul unde s-a dezvoltat cel mai bine acest mod de manifestare stradal a fost orasul New York. Mediul a fost prosper, combinat cu muzica rap si hip hop, la randul lor metode de protest. Gastile din perioada anilor ‘70 au inceput sa-si marcheze teritoriile prin tag-uri, logo-uri care delimitau cartiere aflate sub controlul lor. Numeroasele lupte de strada care se soldau desori cu crime au atras atentia autoritatiilor newyorkeze si astfel s-a interzis si practica graffiti.

Devenise interzisa realizarea acestora in locurile in care era permisa, iar spatiile respective protejate de garduri, in parcuri a fost sporita paza, vopseaua era depozitata in locuri speciale pentru a stopa furturile, iar bugetul orasului New York fusese suplimentat special pentru a eradica aceasta practica.

In ciuda acestor masuri, arta graffiti nu a murit. In anul 1971 in New York Times apare primul articol despre oamenii care vopseau vagoanele sau peretii din New York si astfel se lanseaza si prima vedeta din domeniu:Taki 183. Identitatea acestei personae a ramas o enigma multa vreme.

In anul1973 sociologul Hugo Martinez infiinteaza Uniunea Artistilor de Graffiti, care devine prima recunoastere oficiala.

Jean-Michel Basquiat si Keith Haring sunt primi artisti recunoscuti ai artei graffiti. Basquiat picteaza pentru prima data metroul din New York si trece de la anonimatul de pe strada in atentia publicului larg.
Numeroasele opere si expozitii care au urmat i-au asigurat artistului titlul de “parinte” al miscarii. Stilul si temele pe care acesta le abordeaza intra in atentia celui de-al doilea promotor al stilului, Keith Haring, care ii imprumuta din idei.

Celebritatea obtiunta peste noapte il influenteaza negativ pe Basquiat care incepe sa consume din ce in ce mai multa heroina, pana cand in anul 1988 moare in urma unei supradoze. Trei ani mai tarziu Keith Haring moare bolnav de SIDA.

In Romania arta graffiti a ajuns sa fie practicata mult mai tarziu. Pana la inceputul anului 2000 nu au existat multe cazuri concrete, in schimb, dupa dezvoltarea industriei muzicale de hip hop, rap si brakedance, peretii din ce in ce mai multor cladiri au fost personalizati in spirit graffiti.


Despre autor:

Yuppy

Citeste articolul integral in Yuppy

Sursa: Yuppy


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.