A fost premiata poezia faptului marunt

Bineinteles ca exista si exceptii, ca scurt metrajul indian care a primit marele premiu: “Printed Rainbow” de Gitanjali Rao, o poveste despre o bunica, o pisica, colectii si colectionari de obiecte mici, despre cum putem pretui momentele de zi cu zi, asa-zise de rutina si oamenii apropiati din viata noastra, dar cu a caror prezenta ne-am obisnuit atat de mult incat ii ignoram si credem ca vor trai vesnic. Parca nici nu poti scrie despre duiosia pe care ti-o trezeste batranica topaind fericita in peisajul viselor sale, in care pana la urma, se muta, luand cu ea pisica, dar lasand-ul in urma pe prietenul sau de-o viata.

Interesant este si “Ce que je suis” de Joris Clerte, premiat la sectiunea viedoclip/advertising, in care o silueta de fata, intruchipand-o probabil pe interpreta cantecului isi plimba nevrozele (personalizate printr-un nor-cliseu care o ploua doar pe ea, in cele mai bizare locuri), alaturi de barbati pe care isi rezerva dreptul “sa ii duca pana la capatul noptii”, cum spun versurile.

Animatia romaneasca, aflata, conform spuselor organizatorilor festivalului si a unor profesionisti din domeniu, in plina faza de resuscitare, chiar daca inca foarte departe de gloria trecuta, s-a prezentat foarte slab anul acesta, cu promisiunea ca “in bucatarii ascunse” se pregatesc niste filmulete extraordinare ce vor fi prezentate in editia de anul viitor. Pana atunci, pentru ca trebuia sa existe un castigator la sectiunea animatie romaneasca, delimitata de cea internationala pentru a avea o sansa, a fost premiat Raul Taciu pentru “Acrofobia”.

Un sfat pentru cei ce vor vedea acest film: nu clipiti pentru ca ati putea sa pierdeti filmul.
Premiul pentru cel mai bun film studentesc l-a primit “The cleaner” de Dustin Rees din Elvetia, un film din care intelegi (eventual) ca trebuie sa reciclezi sticlele.

“One Night in One City”, filmul cehesc care a luat premiul pentru cel mai bun lung metraj, prezentat cu subtitluri in original, netraduse in romana sau macar in engleza (asa cum au fost celelalte filme din festival), este bine facut. Totusi, personajele cosmaresti, papusi intruchipand oameni vii, dar parca in descompunere, parca nu te imbie sa vrei sa vezi filmul pana la capat. Poate doar daca esti masochist sau intr-un stadiu avansat de depresie. Totusi, schetch-ul cu pomul umblator ramas vaduv si prietenul lui peste merita vazut.

Dupa 10 zile de festival de animatie in sfarsit setea mea pentru acest gen (de copil crescut cu 10 minute de “Tom si Jerry” pe saptamana si “Leka nosci deta”) de film a fost potolita. Pe moment.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe