Social • 6 August 2007 • 23:36
Gauri in tavane, pereti scorojiti si plini de igrasie, moloz, gandaci, paturi vechi si mizerie. Aceasta este inca radiografia multor spitale din mileniul III. Bucurestiul conduce detasat la cazurile de infectii intraspitalicesti, potrivit unor statistici efectuate de Ministerul Sanatatii. Chiar daca in unele dintre spitale este un amestec de nou si vechi, de gandaci si termopane, de paturi uzate si saloane de lux, impresia generala este ca spitalele sunt departe de a fi sigure si ca oricand cineva care intra in spital cu o boala se mai poate alege cu inca una, din cauza mizeriei.

"Spune-mi ce clinica este renovata ca sa-ti spun cine este directorul spitalului" - este o vorba care a inceput sa circule prin sistem dupa ce sefii si managerii au fost numiti pe criterii politice. Ultima experienta la Spitalul Sfantul Ioan impartasita de un fost pacient mi-a adus aminte iar de vremurile de trista amintire de dinainte de 1989. Si asta pentru ca managerul medical al unitatii Sf. Ioan este unul chiar din fruntea tarii, care ar trebui sa stie ca e vremea sa se intoarca si cu fata la electorat, adica la cei carora trebuie sa le aline suferinta. Este vorba de senatorul Alexandru Ciocalteu. Tocmai de aceea, ma gandesc ca rotatia la sefia unitatii medicale a unor sefi de clinici a facut ca doar o parte dintre vechile cladiri sa beneficieze de o "cosmetizare" adevarata si sa ofere conditii civilizate pacientilor confruntati ani la rand cu mizerie, gandaci si atmosfera degradanta. Fiecare director s-a batut sa aduca ceva bani si i-a investit acolo unde lucra ca medic.

Sunt corpuri din cladirea de la Sf. Ioan care arata dezolant. Peretii sunt prafuiti, scorojiti si cu igrasie pe la colturi, tamplaria e veche, din lemn, geamurile sunt murdare, iar in mozaicul de pe jos murdaria s-a depus strat peste strat. La etajul unu, pe hol, stau ingramadite vestiare vechi si rablagite, iar lumina chioara face peretii, de pe care straturile de vopsea se scorojesc, sa para si mai murdari. In capatul holului, vizavi de un salon, se afla un grup sanitar in care intri aplecand capul sa nu te loveasca mirosul naucitor. Totusi mirosul te loveste pentru ca la cele sase saloane cu cate opt paturi doar doua toalete din cele patru existente sunt accesibile. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca pe cele 40 de grade inregistrate saptamanile trecute, pacientii nu au beneficiat de nici un dus. "Ca sa nu-ti ajunga mirosurile la nas de la toalete, stai mai departe de usa", imi spune pacientul care tocmai a fost pe la sectia de urologie-chirurgie si pe la nefrologie. Se pare ca seful de sectie, Petrisor Geavlete, este atat de sensibil, incat atunci cand acesta face vizita de dimineata nici o usa de la vreo toaleta nu sta deschisa de teama ca mirosurile sa nu ii provoace vreun disconfort acestuia. Asa ca, atata vreme cat dureaza vizita, pacientul se abtine de la necesitatile fiziologice.

Tarife preferentiale

Pacientii internati la urologie-chirurgie, daca nu se plang de mizerie, sunt infricosati de tupeul asistentelor care aproape iti spun pe fata tariful care se practica. Pentru orice clisma, fiecare pacient trebuie sa cotizeze la buzunarul asistentei cu cate 50 de mii de lei. Apoi, daca este vorba de o clisma mai speciala, tariful creste la 150 de mii de lei. "Scorurile" cresc functie de dificultatea actiunii: 500.000 lei o ranestezie, cate 100.000 lei pentru asistentul de la chirurgie.

Si pentru ca saloanele de aproximativ 40 de metri patrati sunt adesea burdusite de pacienti nevoiti sa "convietuiasca" cate opt in salon, unii prefera sa scoata bani din buzunar pentru confortul lor. Asa ca daca este vorba cumva sa fie un pacient mai dificil care si-ar dori sa stea singur intr-o rezerva, ar trebui sa cotizeze functie de buna ori proasta dispozitie a celor din tura: daca esti pentru prima oara, ti se cere 1.500.000 pentru fiecare zi si daca ai deja ceva experienta, scazi pana la 500.000. "Oare ministrul Nicolaescu stie cum e sa iti astepti randul la operatie? Edilii nostri au fost internati macar o zi intr-un spital? Cunosc politicienii cat de umilit se simte pacientul daca nu are bani pentru atentiile zilnice catre asistente, brancardieri si asa mai departe", se intreaba un pacient revoltat de conditiile de spitalizare.

In loc de concluzii

Suntem convinsi ca situatia inregistrata la Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Ioan nu este unica, doar ca in acest caz nu ar mai trebui sa ne plangem de coruptia din sistem si de neprofesionalismul angajatilor. Suntem curiosi cum se va finaliza controlul de audit demarat de inspectorii Autoritatii de Sanatate Publica Bucuresti. Pe de alta parte, astazi se vor prezenta concluziile controlului pe managementul organizational intreprins de corpul de control al Prefecturii la ASP Bucuresti.

Despre autor:

Sursa: Curentul.ro

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.