Social • 4 August 2007 • 22:50
Am putea incepe cu acea miscare a sprancenii drepte cu care Anthony Hopkins isi trimite la colt adversarul, stabilind, in acealsi timp, si un soi de complicitate cu noi, cei din fata ecranului.
Sau, am putea scrie despre zambetul sau, aproape ingaduitor cu micile slabiciuni omenesti, cum ar fi neputinta profesionistilor de a dovedi o crima intr-un timp rezonabil. Comisa chiar de el. Pentru ca asta este Hopkins, in filmul lui Gregory Hoblit „Ruptura” (Fracture; scenariul - Daniel Plyne si Glenn Gers), un criminal. si-a ucis cu zambetul pe buze, fara sa clipeasca, nevasta infidela. Nu i-a acordat niciun ragaz al vreunei explicatii. Spectatorul afla din primele minute. Asa cum ne invata Hitchcock, nu ne mai batem capul cu „whodunnit-ul” („Cine a facut asta”?).

Tot ce ne ramane este sa ne scaldam in suspans, de la un capat la altul, potrivit tot legii hitchcockiene. stim cine este faptasul, asteptam sa fie dovedit. Nu inseamna ca filmul ar fi fara fisura, precum un produs al maestului sus amintit, dar lectia a fost bine asimilata. Asistam la dificila demolare a schelariei de argumente ale asasinului, un reputat inginer, printre altele constructor al unui fel de perpetuum mobile, pe ale carui intortochiate santuri alearga o bila ce gaseste vesnic o cale de intoarcere. Este ceea crede Ted Crawford ca ii va sta si lui in putinta. Tot filmul devine spectacolul infruntarii sale cu un tanar procuror, ambitios si insolent, asa cum stie sa fie actorul Ryan Gosling. Culmea, pe acesta din urma iti vine sa-l iei la palme, nu pe criminalul care isi joaca pe degete acuzatorii, ii sfideaza, le da cu tifla.

Despre autor:

Gandul

Sursa: Gandul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.