Biserica impotriva contraceptiei si eutanasiei

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) interzice cu fermitate avortul, chiar daca sarcina a aparut in urma unui viol, dar si orice metoda contraceptiva, fie medicamente sau sterilet, apreciind ca oprirea in evolutie a sarcinii in orice faza reprezinta pruncucidere.

Avortul si toate practicile avortive sunt pacate grele pentru ca: "prin ele se ucide o fiinta umana si se impiedica procesul firesc al procrearii fiintelor omenesti. In plus, este afectata demnitatea femeii si prezinta riscul mutilarii trupului femeii, al imbolnavirii si mortii premature a mamei si a femeii tinere care nu trebuie redusa la nivelul de obiect al placerii barbatului, nu trebuie batjocorita si umilita in ceea ce ii este specific, anume feminitatea si calitatea de mama, se precizeaza intr-un comunicat de presa al Patriarhiei transmis la sfarsitul lucrarilor Sfantului Sinod al BOR reunit in 5 si 6 iulie, la Resedinta Patriarhala.

"Biserica a considerat totdeauna drept pacat foarte grav, egal cu avortul in gravitate, si luarea de medicamente cu scop avortiv, barierele mecanice (steriletul si anumite pilule) prin care se urmareste impiedicarea ovulului fecundat de a ajunge pe peretii uterului (acestea sunt tot practici avortive) si medicamentele contraceptive", potrivit aceluiasi document.

Sfintii Parinti semnaleaza ca, in orice faza ar fi produs, avortul ramane pruncucidere; prin el incalcandu-se porunca divina: "Sa nu ucizi" si este cu atat mai grav, cu cat constituie uciderea unei fiinte umane aflata in imposibilitatea de a se apara. Membrii Sfantului Sinod cred ca, desi societatea aduce justificari diverse in cazurile de avort, de cele mai mult ori, argumente de ordin medical si social, Biserica nu este indiferenta la aceasta realitate ingrijoratoare si tragica, intretinuta, uneori, de institutii care se intituleaza "caritative", "umaniste" si chiar "medicale".

"Biserica nu este nerealista si nici superficiala cu privire la motivele privind tendintele de justificare a avortului. Daca viata mamei este pusa realmente in pericol prin sarcina sau nastere, ar trebui sa fie acordata prioritate vietii femeii, nu pentru ca viata ei are o valoare mai mare in sine, ci datorita relatiilor si responsabilitatilor fata de alta, de alte persoane, care depind de ea. In cazul in care investigatia genetica descopera un copil nenascut anormal, recomandarea este de a naste copilul, respectandu-i dreptul la viata, dar decizia o va avea familia, dupa ce acesteia i s-au adus la cunostinta, de catre medic si de catre duhovnic, toate implicatiile morale si de intretinere", se mai precizeaza in documentul Sfantului Sinod.

Moarte numai de la Dumnezeu

Sfantul Sinod al BOR respinge si eutanasia, considerand ca orice actiune prin care s-ar incerca ridicarea vietii cuiva si orice modalitate prin care cineva ar incerca sa-si ridice viata sunt impotriva moralei crestine. "Desi societatea general - umana evalueaza fara a tine cont totdeauna de valorile crestine promovate de Biserica, crestinismul respinge orice actiune sau omisiune prin care s-ar incerca ridicarea vietii cuiva si orice modalitate prin care cineva ar incerca sa-si ridice viata", se precizeaza in documentul Bisericii Ortodoxe Romane.

Potrivit BOR, de orice tip ar fi, activa sau pasiva, eutanasia ramane un act impotriva lui Dumnezeu. Omul nu poate atenta nici la viata lui, nici la viata vreunui semen de al sau. Medicul care practica eutanasia si-a incalcat menirea si comite un pacat grav, condamnat de Dumnezeu si detestat de Biserica. In cazul bolilor incurabile, Biserica recomanda folosirea tuturor mijloacelor in vederea usurarii durerii provocate de boala: in primul rand a celor de natura spirituala, intelegandu-se prin aceasta administrarea Sfintelor Taine, consilierea duhovniceasca, rugaciune si sustinere morala, iar in al doilea rand, de natura medicala, prin administrarea tratamentelor normale, prin asigurarea igienei corespunzatoare si a tratamentelor paleative.

"In cazul in care sfarsitul biologic al unei persoane este iminent, nu avem dreptul sa-i grabim acest sfarsit prin eutanasie. Iubirea de aproape nu consta in curmarea vietii cuiva din mila pentru a-l scapa pe dureri, ci a-l ajuta sa suporte durerea pana in clipa cand se va preda lui Dumnezeu; moment care trebuie sa ramana rezultatul unui proces natural si, pe cat posibil, in deplina constienta si cu deplina constiinta. Datoria noastra si in special scopul medicilor este de a fi in slujba vietii pana la capatul acesteia; or, omul traieste chiar si atunci cand se afla in stadiul terminal al vietii fizice", adauga sursa citata.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe