The Observer: Dupa 20 de ani, viata e la fel de dura pentru copiii strazii din Romania

Ziaristul a coborat in subteranele "umede, puturoase, cu scene parca desprinse direct din Dostoievski" impreuna cu o tanara voluntara de la organizatia Salvati copiii. Aici, noteaza jurnalistul, copiii duc o viata aspra printre conductele subterane. Tot aici, jurnalistul britanic a descoperit o "colonie subterana" condusa de Laurentiu, un baiat care a trait pe strazi ani de zile, supravietuind cu ajutorul drogurilor si a prostitutiei in jurul garii. Apoi s-a hotarat sa opteze pentru viata, a coborat in lumea de dedesubt, unde a devenit lider de grup, stabilind regulile "gaurii" - fara inhalari de Aurolac, fara prostitutie, iar cine vrea sa stea trebuie sa-si caute de lucru, scrie NewsIn.

"Acestia au fost copiii pierduti ai revolutiei din 1989 din Romania", explica jurnalistul Ed Vulliamy. "Lumea a fost ingrozita cand bebelusii si copiii abandonati, multi suferind de SIDA, au fost gasiti legati cu lanturi de paturile lor medalice in orfelinatele-inchisori ascunse in Romania lui Nicolae Ceausescu. O alta parte a dramei suprarealiste se intampla in Bucuresti, unde un vis devenit realitate se impletea cu un cosmar: tancurile treceau peste ramasite arse; soldati tineri - avand la cascheta flori puse de oameni - raspundeau focurilor de arma trase de tragatori izolati; multimea venea sa se holbeze la reduta cazuta a regimului lui Ceausescu si sa celebreze momentul, parca nevenindu-i sa creada, sau sa-si planga mortii la altare improvizate unde ardeau lumanari si unde erau lasate ca ofrande diverse nimicuri personale sau brichete. Era ca un razboi venit din alt timp, intr-un film alb-negru. Iar orfanii erau cea mai neplacuta parte", relateaza jurnalistul de la The Observer vorbind despre revolutia din 1989. Unii dintre copii au fost ulterior adoptati de Occident, explica el. Pentru restul, in general pentru tineri si pentru saraci, "eliberarea" era departe de a fi sfarsitul necazurilor lor. Palatul Culturii din Medias, de pilda, devenise o discoteca unde adolescentele isi plateau bauturile contra unei partide de sex afara, "la zid", pentru care incasau 2 dolari. In Gara de Nord din Bucuresti, copiii isi vindeau trupurile strainilor - multi dintre ei britanici, subliniaza jurnalistul amintindu-si de vizita in Romania din 1996.

Vara aceasta el a revenit in Romania. Capitalismul, constata britanicul, a avut efecte ciudate asupra tineretului roman, care pana la Revolutie a fost mai izolat de Occident decat orice alta generatie comunista, cu exceptia Albaniei. Nicio alta fosta tara comunista nu a fost insa atat de atrasa de materialismul epocii moderne cand Razboiul Rece a fost literalmente inlocuit de razboiul Cola, spune jurnalistul, care isi aminteste ca in 1996, cand s-a lansat Pepsi Max la Bucuresti, tinerii aproape ca au facut o minirevolutie calcandu-se in picioare ca sa obtina o cutie gratis. Rivala Coca Cola deja sedusese tara cu stralucirea ei occidentala, scrie The Observer.

In mare, revolutia a deschis poarta catre lume si a adus tuturor mari sperante. Pentru unii, a adus mari oportunitati, dar in egala masura pe altii i-a expus la efectele devastatoare ale pietei libere, ducand la fragmentare sociala, la dependenta de droguri, dezindustrializare si somaj, relateaza articolul din saptamanalul britanic.

Pentru copiii strazii, viata in 2009 este la fel de dificila cum a fost intotdeauna, scrie jurnalistul Ed Vulliamy. In adapostul subteran al lui Laurentiu vin copii ai strazii care "s-au curatit", s-au lasat de droguri, iar acum traiesc in "gaura" muncind pentru un salariu modest. Laurentiu a fost ajutat in demersul sau de Salvati copiii si adapostul este mai curat decat multe case din Bucuresti, constata reporterul. Aici, jurnalistul de la The Observer reintalneste un copil al strazii, Cola, care in 1996 era delincvent, cersetor, bolnav, dependent de droguri. Acum este extenuat dupa o zi de munca, dar e schimbat. Laurentiu i-a gasit o slujba si acum e un fel de exemplu de succes pentru ceilalti. The Observer publica, de altfel, o fotografie cu Laurentiu si Cola, notand ca cei doi locuiau pana in urma cu un an in subteranele Bucurestiului, dar acum au o rulota.

Un alt tanar din adapost urma sa plece a doua zi la munca in Cipru. Laurentiu l-a adapostit si pe Mircea, un baiat de 9 ani, abandonat de mama, care nu si-a cunoscut tatal. Pana la varsta aceasta a vandut amfetamine, uneori consumand din ele. A mai mers "putin" si cu strainii, spune el, "dar nu mult".

Laurentiu si Cola spun ca adesea tiganii dau tarcoale copiilor din adapost incercand sa-i convinga sa vanda heroina, dar copiii sunt sfatuiti sa-i refuze si sa vina mai bine la munca, facand curatenie in piata. Uneori vin si tiganii. "Pentru ca vad ceea ce noi stim. Nimeni nu ne poate salva, nimeni nu-i poate salva. Numai noi putem sa ne salvam. Asta e legea strazii in Romania in zilele astea", i-au spus ei interlocutorului britanic.

Jurnalistul britanic vizitase in 1996 si orfelinatul Pinocchio. Acum descopera ca exista Pinocchio 2, care poate starni invidia unor institutii similare din multe tari din Europa, inclusiv din Marea Britanie, dupa cum noteaza reporterul, care a stat de vorba cu cea care conduce orfelinatul, Sorina Chivoiu.

Nu cu mult inainte de caderea sa, dictatorul comunist Nicolae Ceausescu isi adaugase un balcon palatului sau in stil vechi atenian, de unde vroia sa se adreseze milioanelor de oameni din piata. N-a ajuns sa traiasca acest vis. De fapt, singura persoana care a facut aceasta, pentru 27 de secunde, in fata unei audiente de 200.000 de persoane, dupa ce s-a lasat asteptat timp de trei ore, a fost Michael Jackson, in 1992. Unii copii de la orfelinatul Pinocchio au mers atunci sa-l vada. Fostii copii ai strazii au fost fascinati atunci. Zilele acestea, starea aceea de spirit e si mai pronuntata, scrie Ed Vulliamy.

In incheierea articolului despre Romania, jurnalistul britanic ofera cititorilor cateva date despre tara noastra. Astfel, aminteste ca in 1989 Ceausescu intrase in al 15-lea an de presedintie, iar venitul anual mediu era echivalent 600 de lire, dar nu exista somaj oficial recunoscut. La ultimele alegeri din perioada comunista, din 1985, candidatii comunisti au fost alesi cu 97,73% din voturi. Dintr-o populatie de 23.151.564 de locuitori, 3,5 milioane erau membri ai Partidului Comunist. Terenurile agricole erau detinute colectiv sau in ferme de stat, iar dupa caderea comunismului s-au creat aproape patru milioane de mici ferme private. Acum, in 2009, presedintele Traian Basescu, fost capitan de nava si primar al Bucurestiului, este la putere din 2004. Rata somajului este de 6,4%. Populatia este acum de 21.450.000 de locuitori si prognoza e descrescatoare pentru urmatorii 50 de ani. In 2007, Sibiu a fost capitala culturala europeana. Romania are una dintre cele mai mari rate ale mortalitatii infantile din Europa, cu 23 de decese la 1.000 de nasteri. Comertul cu vinurile din Romania este in crestere accentuata, a mai retinut The Observer.