Romania cu ochii in stele se pregateste sa lanseze primul satelit

Romania a inceput sa se miste in domeniul spatial inca din 1957, cand rusii au lansat primul satelit artificial, Sputnik 1, cu un an inaintea americanilor, observatoarele astronomice din tara intrecandu-se in masurarea orbitelor satelitului, spune Dumitru Prunariu, singurul roman ajuns pana acum in spatiu. „Cercetare propriu-zisa facem din ’67, cand a fost propus programul Intercosmos, unul de colaborare internationala multidisciplinara care viza dezvoltarea unor cercetari de varf in tarile est-europene cu suportul oferit de rachetele purtatoare ce plasau pe orbita diferite echipamente.”

Fiecare tara implicata s-a mulat pe diverse arii de cercetare, de la medicina si biologie la studiul radiatiilor cosmice, teledetectie satelitara sau prelucrarea imaginilor preluate de la sateliti, impartasindu-si rezultatele si stabilind noi directii in cadrul unor intalniri periodice.

„Romania s-a implicat in probleme de medicina spatiala, chiar in experimente psihologice, pentru ca au inceput sa zboare si cosmonauti, comportarea materialelor biologice in spatiul cosmic, studiul radiatiei cosmice si al influentei asupra organismului, experimente de fizica cosmica”, enumera pe scurt fostul ambasador al Romaniei la Moscova.

Concomitent s-au dezvoltat si institute de cercetare in domeniu, printre care si cel de stiinte spatiale de la Magurele (ISS), al carui director actual, Dumitru Hasegan, a fost martorul primelor experimente spatiale cu aport romanesc, din anii ’70. Printre ele si Intercosmos. „Eu, de pilda, am avut zece experimente pe diversi sateliti rusesti si pe cele trei statii spatiale. Momentul de varf a fost zborul lui Prunariu, unde pe partea de fizica au fost cinci experimente, dintre care la doua am fost investigator principal”, evoca el.

Institutele erau coordonate de o institutie interministeriala, Comisia Romana pentru Activitati Spatiale, care se ocupa si de incheierea de acorduri internationale. Astfel, spune Prunariu, Romania a fost printre primele state est-europene care au semnat colaborari cu NASA, in anii ’70, preluand si prelucrand imagini de la satelitii americani. De altfel, cercetarea romaneasca avea inca de atunci ochii atintiti spre Vest, continua astronautul roman, o parte dintre oamenii de stiinta de varf croindu-si drum spre Occident la prima propunere de colaborare.

„Prin ’64, in Romania s-a organizat o expozitie cu realizarile economice si stiintifice din Statele Unite. A fost o expozitie cu un impact foarte puternic, pentru care, pentru prima data, americanii au adus si niste machete ale navelor cosmice pe care le foloseau”, intareste Dumitru Prunariu. Pe langa SUA, Romania mai avea acorduri si cu alte tari din vestul Europei, precum cel cu Franta, prin care specialistii romani au fost scoliti in teledetectia satelitara.

„In fiecare tara s-au dezvoltat institutii, s-au pus la punct cursuri speciale in facultati, s-a creat un nou domeniu de activitate cu tangenta directa cu cosmosul si s-a ajuns la concluzia ca se poate face un pas in plus prin trimiterea in spatiu a unui cosmonaut din aceste tari (n.r. - din programul Intercosmos), care sa realizeze experimente complexe ce nu puteau fi realizate in regim automat, fiind nevoie de interventie manuala”, continua cosmonautul.

Rusii au pus la bataie echipamentul de zbor cosmic, cu conditia ca toate tarile socialiste sa imparta rezultatele, iar o prima grupa de astronauti a fost constituita, „din motive politice”, din reprezentanti ai Cehiei, Poloniei si ai Germaniei de Est. Echipa a luat calea stelelor in ’78, an in care au inceput pregatirile cosmonautii din Bulgaria, Ungaria, Cuba, Mongolia si din Romania. „Asa a ajuns Romania, in ’81, sa fie al noualea stat din lume cu propriul cosmonaut, care a efectuat experimente in mare parte romanesti in spatiul cosmic. Experimentele au fost concepute fie numai de specialisti romani, propuse in premiera, fie in colaborare cu alte tari.”

Intercosmos nu a fost inmormantat oficial dupa revolutie, insa nu s-a mai participat activ la el. Anii ’90 au asezat un val negru peste ISS Magurele: cercetatori pensionati, altii plecati afara, penurie financiara, ultimul experiment in spatiu al institutului, in colaborare internationala, fiind cel de teledetectie de pe statia MIR, din 1996 - realizarea unui calculator la bord si a unui soft adaptat. „O codita a programului Intercosmos”, dupa cum o numeste Hasegan.

Paralel cu dezvoltarea Agentiei Spatiale Romane (ASR), infiintata in 1991printr-o hotarare de guvern, ISS a intrat intr-o etapa de „adaptare” si de consolidare a relatiei cu Occidentul. Incurajat financiar de un program de colaborare instituit de Agentia Spatiala Europeana (ESA) pentru tarile est-europene, cu bani din bugetul ESA-PECS (Planul pentru Cooperarea Tarilor Europene). „Acum putem sa nu mai pierdem cercetatori, pentru ca ei lucreaza si aici, si afara, e o colaborare si nu mai exportam forta de munca, procentul de braindrain e nul in acest domeniu”, subliniaza directorul institutului. Si asta mai ales pentru ca, in cadrul PECS, salariul unui cercetator poate ajunge la 3.000 de euro pe luna brut.

Treptat, Romania, implicata acum mai mult in procesare de date, modelare teoretica si simulare de experimente, isi cere dreptul de a reveni direct in spatiu. Un avant important in aceasta directie il reprezinta scrisoarea oficiala de intentie trimisa de ex-premierul Tariceanu pentru ca Romania sa intre in randul tarilor membre ESA. Deocamdata, tara noastra are statut de membru cooperant, castigat in 2007, si spera intr-o aderare deplina in 2010, potrivit directorului ASR, Marius-Ioan Piso. Iar un prim pas in aceasta directie il va face primul satelit romanesc, GOLIAT, un cub cu latura de zece centimetri si masa de 1 kg, proiectat la finele lui 2005.

Microsatelitul are programare pentru cosmos in octombrie anul acesta, la bordul rachetei europene Vega, si a fost ales in urma unui concurs european de anul trecut, prin care ESA a selectat microsatelitii pentru incarcatura rachetei. Dintre peste 20 de echipe participante au fost selectionate noua, printre care si cea romaneasca, compusa din doctoranzi de la Politehnica si de la Facultatea de Fizica din Bucuresti. Vega trebuia sa zboare initial pe 1 decembrie 2008, insa primul zbor de test a fost amanat pentru octombrie 2009 din motive tehnice.

„Racheta este proiectata sa duca sateliti cu mase mai mici de 700 de kilograme pe orbite joase, pana in 700 de kilometri. Vega are ca incarcatura un satelit italian, LARES, dar poate cara si o masa suplimentara. Este prevazuta cu tuburi de lansare in care intra cate trei sateliti si de aceea a fost ales un multiplu de trei pentru zbor”, explica Mugurel Balan, doctorand la Universitatea Politehnica din Bucuresti si membru al echipei din spatele primului satelit romanesc.

GOLIAT face parte dintr-o clasa relativ noua de sateliti, cu aplicatii indeosebi in zona de „formation flying” - „conceptul de a dezvolta un numar mai mare de sateliti de acelasi fel, 15-20-100, cu costuri scazute si care, pusi in formatie, sa indeplineasca rolul unui satelit mult mai mare, ale carui cost de realizare si timp de dezvoltare sunt mai ridicate. Ei sunt dezvoltati pentru o gama de aplicatii de senzoristica distribuita. De exemplu, in ceea ce priveste masurarea campului magnetic terestru, daca ai 100 de sateliti de acelasi fel dotati cu senzori de camp magnetic, se poate masura simultan in 100 de puncte”.

Un al doilea pas il incearca Asociatia Romana pentru Cosmonautica si Aeronautica (ARCA), din Ramnicu Valcea, iar destinatia nu este nimeni alta decat astrul noptii. Tintind trofeul oferit in cadrul competitiei Google Lunar X Prize, asociatia si-a fixat 2011 drept termen de lansare pentru vehiculul lunar ELE, proiectat sa se deplaseze pe o distanta de 500 de metri si sa trimita informatii spre Pamant. Pana atunci, ARCA va organiza un zbor suborbital de 100 km in care se va testa comunicarea prin unde radio cu vehiculul lunar.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe