Rocco, un italian indragostit lulea de Romania

Rocco cumpara obiecte artizanale din toate colturile Romaniei cu care isi impodobeste casa.
Vorbeste romaneste la fel de bine ca un roman, este prezent adesea in mijlocul evenimentelor organizate de comunitatea romaneasca pretutindeni in Italia si si-a umplut casa de-a lungul anilor cu obiecte de traditie romaneasca. S-a nascut in Basilicata, in sudul Italiei, in urma cu mai bine de jumatate de secol si marea lui pasiune este Romania. A fost imigrant in tara lui cand s-a mutat la Milano, intrucat meridionalii in urma cu 30 de ani erau acceptati cu greu in nord. El este Rocco Faraco, „unchiul”, cum ii spune lumea. Interesul pentru Romania nu a pornit din dragostea pentru vreo romanca, cum majoritatea sunt tentati sa creada.

Curiozitatea de a descoperi tara noastra a avut-o pentru prima data inainte de 1989, cand era inca regimul comunist. Un bun amic, Nelu Manzatti, refugiat politic din Legiunea Straina, obis­­­nuia sa ii tina lungi prelegeri despre viata in comunism. „Mereu ma grabeam sa il gasesc in parc dupa orele de lucru. Nici nu ma schimbam de haine si mergeam sa il ascult. Ma fascina cand povestea despre comunism, anticomunism, despre valorile romanesti. Asa a inceput pasiunea mea pentru Ro­­mania, dintr-o curiozi­tate”, po­­ves-teste Rocco. In casa lui se pot gasi cele mai neo­­bisnuite franturi din Romania trecuta si prezenta, bani vechi, obiecte de valoare, icoane, carti, bibelouri, instrumente muzicale, statuete cu personaje faimoase si sticle cu bautura traditionala. Pastreaza un exemplar dintr-un ziar romanesc din anul 1954, cand isi aminteste ca a fost un atac la Ambasada Romaniei. Din 1994 a inceput sa ia contact mai des cu viata romaneasca, odata cu imigrarea in masa a romanilor. „Daca nu exista curiozitatea in viata, nu obtii nimic. Daca nu exista instinctul in ceea ce faci, nu ai nici senzatii. Alegerea lucrurilor o faci atunci cand o simti”, spune Rocco.

Portitele prin care deschiderea spre Romania avea loc erau dintre cele mai neasteptate. Prin Aldo, amicul sau pictor care ii vorbea despre Grigorescu, sau prin Ivana, fiica lui, acum in varsta de 24 de ani, care facuse atletism cu o sportiva ro­­­mana. In vremea cand Inter­­netul nu era la indemana oricui si nici tele­viziu­­ne internationala care sa emita stiri despre Romania, Mihai, fratele antrenoarei de atletism a fiicei sale, devenit intre timp prieten de familie cu Rocco, ii citea acestuia ziarele romanesti si se inregistra pentru a-i da posibilitatea italianului sa asculte frecvent pronuntia si accentul. „El se plictisea teribil, dar imi facea favorul acesta. Inca mai am inregistrari cu el. Tin minte ca, la un moment dat, nu ma mai vizita deloc, pentru ca avea impresia ca il pun mereu sa citeasca pentru mine”, isi aminteste Unchiul in hohote de ras. In 1994 a primit cadou un dic­­­tionar italiano-roman de la o ro­manca surprinsa de interesul lui pentru Romania. In prezent, acel dictionar nu are nici macar o fila neinsemnata, toate fiind „muncite” din greu, cu studiul limbii.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe