Alba-neagra reformei institutionale: Parlament unicameral sau bicameral?

La nivelul omului de rand, conteaza in principal reducerea cheltuielilor pentru intretinerea si functionalitatea Parlamentului, dar problema structurii Legislativului este una mult mai complexa si trebuie avute in vedere mai multe aspecte in jurul carora sa se realizeze dezbaterea publica, cum ar fi cel al specificului tarii, al stadiului de dezvoltare, al democratiei, al eficientei... Parerile sunt impartite. Militantii unicameralismului sustin ca prin acesta se asigura rapiditatea, cursivitatea actvitatii legislative, dar exista state ale acestui sistem in care procedurile de adoptare a legilor sunt destul de complicate, ceea ce face, din perspectiva timpului, sa nu existe mari diferente fata de sistemul bicameral. Un alt argument pro sistemul unicameral ar fi ca, fiind redus numeric, Parlamentul necesita mai putine cheltuieli pentru intretinerea si functionalitatea sa. Si nu in ultimul rand, se considera ca unicameralismul usureaza relatia dintre Parlament si Executiv, evitand astfel posibilele disensiuni care s-ar putea ivi intre camere, intre acesta si Guvern sau institutia prezidentiala.

La capitolul argumente contra, se sustine ca rapiditatea, usurinta in adoptarea legilor, ar fi in detrimental calitatii si consistentei actului legislativ, al unor dezbateri mai aprofundate in ceea ce priveste propunerile avansate in Legislativ. De asemenea, un Parlament unicameral creeaza premisele instaurarii despotismului parlamentar sau chiar a dictaturii, prin aceea ca exista o mult mai mare posibilitate de subordonare sau dominare a sa de catre o forta politica care ar detine majoritatea si care ar putea lua hotarari arbitrare in defavoarea drepturilor minoritatilor. In lipsa unui al doilea for, care sa cenzureze tendintele spre autoritarism sunt posibile derapaje iar expunerea unui stat la dictatura este mult mai mare. Asemenea posibilitate se poate crea si pentru seful statului.

O alta problema ar fi ca, sub aspectul democratiei, Parlamentul unicameral nu ar constitui o reprezentare prea fidela a vointei poporului, o reflectare a unui spectru cat mai larg de interese si aspiratii, intrucat prin numarul redus al membrilor sai, acesta ar fi un element restrictiv, limitativ. De partea cealalta, sustinatorii Parlamentului bicameral consdidera ca, prin cele doua camere si implicit a unui numar mai mare de membri, se realizeaza o reprezentare mai larga, a vointei poporului, a tuturor claselor si gruparilor sociale, a fortelor politice existente. De asemenea, se are in vedere faptul ca, prin reprezentarea in Legislativ a tuturor fortelor politice, s-ar inlatura pericolul subordonarii sale, fie de catre forta politica majoritara, fie de catre Guvern sau presedinte. In aceste conditii, dispare posibilitatea instaurarii unui regim autoritar.

Bicameralismul presupune un consens mai larg, o deschidere catre dialog mai ampla, care ar aduce propuneri, solutii multiple si diverse. Argumentele contra au in vedere mecanismul mai greoi de adoptare a legilor, cu posibilitate de respingere de catre o camera a unor proiecte legislative, numarul mare al membrilor Parlamentului bicameral care ar genera o crestere considerabila a costurilor, posibilele disensiuni la nivelul camerelor, cat si intre acestea si Executiv, chiar presedinte, care ar agita scena politica, cu eventuale efecte negative in planul vietii social-politice si economice. Se poate spune ca fiecare sistem are avantajele si dezavantajele lui, cu nuantele si specificul de rigoare, insa concluzia conform careia electoratul ar opta pentru o formula sau alta este cel putin pripita, atata timp cat nu a existat o dezbatre publica serioasa pe aceasta tema.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe