Buclele Firului Rosu

Prezentam in randurile ce urmeaza un istoric al relatiilor in triunghiul Ion Iliescu-Moscova-NATO. In vreme ce nu se putea hotari daca sa adere sau nu la NATO, Ion Iliescu superviza infiintarea unei linii telefonice speciale intre Cotroceni si Moscova, linie realizata cu echipamente rusesti. Cand intreaga afacere a "firului rosu"a iesit la suprafata, principalii sai actori au negat cu hotarare ca ar fi existat vreodata acorduri pentru infiintarea unei legaturi directe cu Moscova.

Politica externa duplicitara a regimului Ion Iliescu

4-6 aprilie 1991: La invitatia lui Mihail Gorbaciov, Ion Iliescu face o vizita in URSS. La 5 aprilie, la Kremlin, cei doi presedinti semneaza Tratatul de colaborare, buna vecinatate si amicitie dintre URSS si Romania. Este primul tratat pe care URSS il semneaza cu unul dintre fostii aliati din lagarul socialist.

De altfel, "regimul Iliescu a acceptat ultimul disolutia Pactului de la Varsovia si a CAER. Desi avea legaturi cu NATO in Consiliul de Coordonare Nord-Atlantic, regimul de la Bucuresti a ramas multa vreme distant fata de Alianta, refuzand cooperarea militara directa. A si incheiat ultimul in aceasta parte a Europei relatii diplomatice cu NATO. In august 1991 si octombrie 1993, dupa puciurile moscovite, reactiile fostului presedinte roman si ale colaboratorilor sai apropiati au fost tardive si echivoce. Ion Iliescu astepta sa vada cine sunt invingatorii". (Deutsche Welle, 26 martie 2000)

1 februarie 1993: Are loc la Bruxelles ceremonia semnarii Acordului de Asociere a Romaniei la Comunitatea Europeana. Partea romana este reprezentata de premierul Nicolae Vacaroiu si de ministrul de externe Teodor Melescanu.

Iulie 1993: Generalul Cioflina, seful Marelui Stat Major, se intoarce de la Moscova unde avusese intalniri cu politicieni si militari. La sosire, generalul a declarat: "Romania nu poate avea relatii mai stranse cu NATO decat cu Federatia Rusa"

14-16 august 1993: La invitatia ministrului Apararii nationale, Niculae Spiroiu, o delegatie militara a NATO, condusa de maresalul R. F. Vincent face o vizita in Romania. Oficialitatile romane repeta, in cursul intalnirilor cu membrii delegatiei, dorinta Romaniei de a deveni membra cu drepturi depline a NATO.

5 octombrie 1993: Prin Hotararea CSAT nr. 0048 s-a aprobat reinnoirea conventiei bilaterale romano-ruse in domeniul legaturilor criptate telefonice si telegrafice internationale, prin Ministerul Afacerilor Externe, pe baza documentatiei puse la dispozitie de Serviciul de Telecomunicatii Speciale. S-au aprobat, de asemenea, Regulamentul de functionare a retelei si lista abonatilor. Hotararea este semnata de Ion Iliescu in calitate de presedinte al CSAT. Lista abonatilor: Presedintia Romaniei: Presedintele Romaniei (birou, domiciliu), seful Cancelariei Prezidentiale (birou); Guvern - Primul Ministru (birou, domiciliu); MAE: Ministrul afacerilor externe (birou), Secretar de Stat, seful Departamentului Europa si America de Nord (birou), seful Directiei tari Vecine si Noi State (birou); MApN: Ministru (birou, domiciliu), Secretar de Stat seful Marelui Stat Major (birou, domiciliu)

10-11 ianuarie 1994: Are loc reuniunea la nivel inalt a NATO de la Bruxelles la care se aproba initiativa americana a "Parteneriatului pentru pace". Iliescu da o declaratie in care afirma ca extinderea NATO catre centru si estul Europei are semnificatia unei decizii istorice. "Consideram Alianta Atlanticului de Nord ca principala organizatie in masura sa asigure cadrul necesar stabilitatii si securitatii pe continent. Tin sa reafirm, si cu acest prilej, interesul constant al Romaniei de a deveni membru al NATO".

1 martie 1994: Ion Iliescu acorda un interviu CNN International. La intrebarea: "Doriti o alianta cu NATO sau o stransa relatie de securitate cu Rusia? Este corect sa oscilati intre aceste doua posibilitati?" Iliescu raspunde: "Urmarim ambele posibilitati." Reporterul revine: "Deci putem spune ca nu va indreptati nici catre NATO, nici catre Rusia, catre Moscova. Oscilati. Este corect?" Ion Iliescu: "Ambele aspecte sunt valabile."

28 martie 1994: Dupa cateva intentii abandonate de a veni in Romania, soseste in vizita Pavel Graciov, ministrul rus al Apararii. Obiectivul principal al vizitei sale este semnarea tratatului de colaborare militara romano-rus. Oaspetele este primit de Ion Iliescu, Nicolae Vacaroiu si Theodor Melescanu. Graciov declara public ca stie ca Romania nu intentioneaza sa intre in NATO si ca incheierea unui acord militar romano-rus se justifica prin marea asemanare a pozitiilor romana si rusa, cand este vorba de situatia internationala si zonele de conflict.

27 mai 1994: Primul Ministru, Nicolae Vacaroiu, Ministrul de Externe, Teodor Melescanu, si directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale, Stefan Coman, adreseaza Presedintelui Ion Iliescu un Memorandum referitor la negocierea unui acord interguvernamental romano-rus privind legaturile telefonice internationale criptate speciale. Acordul prevede: "Partile Contractante (Guvernul Romaniei si Guvernul Federatiei Ruse) sunt de acord ca intre Bucuresti si Moscova sa functioneze o legatura telefonica criptata speciala. Prin legatura telefonica criptata speciala se inteleg telecomunicatii realizate pentru seful statului, seful guvernului, agentii diplomatici sau consulari si, respectiv, sefii unor institutii militare din cele doua tari. Posturile telefonice se vor realiza de catre partile contractante pentru autoritatile publice ale Romaniei si ale Federatiei Ruse, interesate in utilizarea acestei legaturi pentru schimbul de date si informatii. Acordul se incheie pe o perioda de trei ani si se va prelungi, in mod automat, pe noi perioade de un an, daca una dintre parti nu renunta la prelungire.

16 iunie 1994: William Perry, ministul Apararii al SUA, il primeste la Pentagon pe omologul sau roman, Gheorghe Tinca pentru o runda de convorbiri asupra principalelor probleme ale securitatii si asupra parteneriatului pentru pace. Cei doi ministri semneaza un memorandum de cooperare optional intre Ministerul Apararii din Romania si Departamentul Apararii al SUA.

19 iulie 1994: Printr-o Hotarare a CSAT se aproba negocierea "Acordului". Hotararea e semnata de Ion Iliescu, Nicolae Vacaroiu, Mircea Cosea, Teodor Melescanu, Vasile Ionel, Gheorghe Tinca, Ioan Doru Taracila, Virgil Magureanu, Dumitru Cioflina, Ioan Talpes, Ion Magdalena. Desfasurarea primelor discutii a avut loc intre 12-16 septembrie 1994, la nivel de experti.

"Delegatia rusa a propus ca legatura directa si secreta intre Bucuresti si Moscova sa fie nu numai telefonica, ci si telegrafica, in care scop a pus la dispozitia partii romane, in mod gratuit, trei echipamente complete de secretizare". Se propune continuarea tratativelor si obtinerea aprobarii ca textul final al Acordului sa fie semnat de directorul STS, cu mandat al ministrului de Externe. In 27 septembrie 1994, Ion Iliescu aproba propunerea in termenii urmatori: "Da. Va rog sa urmariti in continuare". Dupa semnarea Acordului, in termen de 6 saptamani, "partile organizeaza doua circuite a 4 fire cu functionare permanenta... Pentru organizarea legaturii telefonice secretizate, partile au convenit sa foloseasca pentru echiparea circuitelor telefonice aparatura de secretizare de productie ruseasca". Si proiectul regulilor de deservire si exploatare urma sa fie propus de rusi si sa fie transmis la Bucuresti pe canale diplomatice. Se convine sa fie instalata pe linia telegrafica o "aparatura de secretizare mai perfectionata". Atmosfera discutiilor, raporta seful STS Coman, a fost de intelegere si colaborare reciproca.

26 septembrie 1994: Aflat in SUA cu ocazia deschiderii sesiunii Adunarii Generale a ONU, Ion Iliescu are o intalnire cu Bill Clinton. Se fac referiri si la situatia din Iugoslavia. Intors in tara, Iliescu insista asupra schimbarii de atitudine a SUA fata de Romania, careia i se recunoaste, in sfarsit, rolul de factor de stabilitate in regiune, succesele politicii de democratizare si aplicare a reformei economice.

Octombrie 1994: Ioan Mircea Pascu - vicepresedinte PDSR si secretar de stat la Ministerul Apararii - declara intr-un interviu acordat in Germania, revistei Sud-Est Europa: "Concluzia mea este ca Romania a cazut in raspunderea Rusiei".

5-6 decembrie 1994: La Budapesta, Iliescu afirma vointa ferma a Romaniei de a fi admisa in NATO si de a-si asuma raspunderile care decurg din aceasta situatie.

16 - 20 ianuarie 1994: S-au desfasurat la Bucuresti negocierile intre partea romana si partea rusa, la nivel de experti. Rezultatul negocierilor a fost un Proiect de Acord. Acesta prevede ca partile contractante vor mentine intre capitalele propriilor state o legatura telefonica guvernamentala internationala criptata speciala, cu functionare permanenta, destinata efectuarii convorbirilor telefonice intre oficialitatile ambelor state. Autoritatile competente care raspund de aplicarea Acordului sunt: pentru Romania Serviciul de Telecomunicatii Speciale, pentru Federatia Rusa: Agentia Federala pentru Comunicatii si Informatii Guvernamentale de pe langa Presedintele Federatiei Ruse (FAPSI). Acestea sunt imputernicite sa realizeze intalniri de lucru si sa elaboreze propuneri de perfectionare a legaturii telefonice, inclusiv prin realizarea altor tipuri de transmisiuni. Acordul se incheie pe o perioada de 5 ani. Aparatura urmeaza sa fie achizitionata din Rusia.

Iunie 1995: Aflat in SUA, Gheorghe Tinca, ministrul Apararii, exprima in cadrul unor intalniri cu oficiali de la Pentagon dorinta Romaniei de a se integra in NATO.

24 iunie 1995: Dupa intalnirea cu Theodor Melescanu, presedintele Camerei Superioare a Parlamentului rus, Vladimir Sumeiko, aflat in vizita in Romania, declara: "Romania si Rusia nu doresc intrarea spontana si nesistematica in NATO". Intrebat de ziaristi cum de a ajuns la o asemenea concluzie in ceea ce priveste pozitia Romaniei, Sumeiko spune ca a inteles acest lucru "in urma discutiilor pe care le-am avut cu conducatorii tarii dumneavoastra".

18-19 septembrie 1995: In cadrul intalnirilor pe care le are cu A. Brazauskas, Ion Iliescu spune ca trebuie inteleasa si Rusia atunci cand se opune extinderii NATO catre centrul si estul Europei, deoarece exista in acest caz pericolul izolarii politice, militare si economice a Rusiei.

2 aprilie 1996: Romania depune la NATO documentul pe baza caruia urmeaza sa inceapa dialogul individual intensificat intre o echipa a NATO si reprezentantii Romaniei.

10 mai 1996: Ion Iliescu aproba continuarea tratativelor cu partea rusa pentru instalarea liniei telefonice directe criptate. In mandatul delegatiei romane e stipulat ca negocierile sa se poarte in baza Acordului. Se arata, intre altele, in mandatul delegatiei: "organizarea legaturii directe secretizate intre Kremlin si Palatul Cotroceni sa cuprinda atat legatura telefonica, cat si legatura telegrafica. Asigurarea secretizarii comunicatiilor sa se faca prin utilizarea aparaturii de secretizare pus la dispozitie in mod gratuit de catre Partea rusa, in cursul lunii mai 1995. Discutiile vor avea un caracter confidential pentru ambele parti".

8-9 iulie 1996: Prezent la Forumul Economic asupra Europei centrale si de est de la Salzburg, Ion Iliescu afirma ca in privinta NATO vointa Romaniei de a adera la acest organism ramane neschimbata, desi trebuie sa se tina cont si de susceptibilitatile Rusiei.

10 mai 1997: La incheierea intrevederii pe care a avut-o cu primul ministru al Belgiei, Jean-Luc Dehaene, Ion Iliescu declara ca, daca Romania nu va fi admisa in NATO, nu o sa se intample nimic, deoarece "romanii au supraviatuit in conditii mult mai grele de-a lungul secolelor".

31 octombrie 1997: Intr-un interviu aparut in Evenimentul Zilei, Ion Iliescu spune ca: "in legatura cu NATO, totul e clar. In 1995, cand am fost in vizita oficiala in Statele Unite, am stiut de la specialistii in geo-politica de la Rand Corporation, care elaboreaza liniile strategice ale politicii americane, ca Romania nu va intra in NATO. Eu puteam sa dau in scris ca nu intram in alianta la Madrid."

18 decembrie 1997: Adrian Nastase in Evenimentul Zilei: "MAE roman a jucat cartea integrarii in UE la cacialma. MAE roman a cazut prada unui mimetism nesabuit. Asa se face ca am semnat tot ce era la moda si am lasat impresia ca servim o camarila a altor structuri de decizie".

13 mai 1998: Aflat in vizita in Iugoslavia, Ion Iliescu afirma ca pozitia autoritatilor de la Belgrad fata de criza din Kosovo este corecta. Iliescu declara ca dreptul international nu autorizeaza comunitatea internationala sa intervina in conflicte intre state sau cand o tara confruntata cu o criza nu solicita ea insasi o interventie.

17 iunie 1998: Ioan Mircea Pascu contesta legitimitatea interventiei NATO in Kosovo. Participarea Romaniei, alaturi de fortele aliate, la rezolvarea pe cale militara a conflictului este neoportuna. Tara noastra nu este inca membra a Aliantei Nord Atlantice si "nimic nu e sigur ca vom deveni aliati in NATO". "Popoarele supravietuiesc aliantelor si nu este exclus ca noi sa fim in aceeasi situatie."

28 iulie 1998: Adrian Nastase: "Zona Balcanilor a devenit un laborator de incercare a unei doctrine de destabilizare a Europei... Plesu nu a inteles nici pana acum care au fost mizele acestui conflict pentru Romania. Romania a mizat acum totul pe o singura carte si a pierdut. A avut o politica pasiva, de servilism, de sustinere a unor decizii care erau in sprijinul intereselor altor tari."

Iulie 1998: Ziua publica o nota strict confidentiala adresata de presedintele PDSR Timis, Dan Poenaru, lui Ion Iliescu. In nota se arata ca, pe timpul atacurilor NATO in Iugoslavia, PDSR a "mentinut contactul cu conducerea Partidului Socialist al Serbiei", condus de Milosevici si a pus la cale un plan de "actiune comuna in plan politic, economic si cultural-stiintific". "PSS este singura forta politica credibila din Iugoslavia... PSS este convins ca PDSR va reveni la guvernare in Romania". Poenaru este cel care i-a aranjat lui Iliescu contactele cu presa iugoslava.

16 noiembrie 1998: Ion Iliescu: "Manifestarile actuale ale Aliantei reprezinta un atac frontal la autoritatea ONU si a Consiliului de Securitate."

18 martie 1999: Aflat in Anglia, Ion Iliescu declara: "Nu concep viitorul Romaniei in afara integrarii in structurile europene si euro-atlantice"

24 martie 1999: Senatorul PDSR Radu Timofte: PDSR considera ca pozitia presedintelui Emil Constantinescu in problema Kosovo este nepotrivita si iresponsabila. "Un precedent separationist pe criterii etnice, creat in Kosovo, si sustinut de seful statului, ne-ar pune in mare dificultate in cazul unor incercari de secesiune pe criterii etnice in Transilvania."

29 martie 1999: Nicolae Vacaroiu considera ca interventia NATO in Iugoslavia este un act de agresiune asupra unui stat suveran. El este de parere ca pozitia Federatiei Ruse este normala atat timp cat o tara este agresata fara sa existe o rezolutie ONU.

Mai 1999: Ion Iliescu: Interventia NATO nu are nici baza legala, nici baza morala... Noi trebuie sa ne gandim si in perspectiva si sa nu prejudiciem interesul national printr-o conjunctura de moment".

23 mai 1999: Pe fondul declaratiilor anti-NATO din timpul interventiei in Kosovo, Ion Iliescu face intr-un articol publicat de Washington Post declaratii neasteptate: "Ideea de a-i invita pe rusi sa-si stabileasca taberele de-a lungul Dunarii nu este buna. Pacea din Kosovo, creata si mentinuta de Moscova, s-ar putea sa nu fie de loc o pace pentru tensionata noastra regiune... O data cu recentele framantari intervenite in guvernul presedintelui rus, Boris Eltin, noi, cei de la Bucuresti, suntem ingrijorati de injectia unui nou curent de instabilitate in zona noastra... Mi-am facut studiile la Moscova in perioada comunista si am avut de a face cu multe persoane din elita rusa... Eu nu am incredere incrdere in politica ruseasca in regiunea noastra... Nu le oferiti rusilor o cale de intorcere in Europa de Sud-Est. Nu obligati Romania sau alte tari sa-si deschida granitele si autostrazile pentru trupele si tancurile rusesti, cu destinatia Kosovo". Rusia are o "permanenta preferinta de a utiliza forta militara pentru a recupera pierderile politice... Ideea ca Moscova poate deveni din nou un participant activ in regiune... ne face impresia unei propuneri dubioase. Posibilitatea ca statele slabe sa fie reabsorbite in Federatia Rusa este tulburatoare.

Martie 2000: Se publica primele dovezi privind "afacerea firul rosu", adica tentativa de instalare a unei linii de comunicatii secrete intre Moscova si Bucuresti.

3 martie 2000: Referindu-se la negocierile privind "firul rosu", Ion Iliescu declara: "Este o magarie, n-a existat asa ceva."

15 martie 2000: Ioan Mircea Pascu: Firul scurt cu Kremlinul este "o facatura neprofesionist elaborata."

15 martie 2000: Ion Iliescu: "N-au existat asemenea discutii si chiar daca au fost, eu nu le cunosc." Virgil Magureanu: "Totul e o speculatie nenorocita, o tendinta a cuiva de a pune la cale o diversiune". Ioan Talpes: "Este o aberatie, o aberatie de principiu... Este o diversiune de campanie. Un joc murdar".

16 martie 2000: Corina Cretu trimite o scrisoare atasatilor de presa ai ambasadelor de la Bucuresti: Articolul publicat de "Zavtra" este o diversiune. Ideea instalarii firului rosu face parte dintr-un sir de "provocari grosolane si diversiuni" indreptate impotriva partidelor din opozitie.

Presa publica tot mai multe detalii in legatura cu afacerea "firul rosu", dintre care cele mai multe se confirma prin audierea unora dintre cei implicati. Faptele fac inclusiv obiectul unui raport parlamentar, iar cei ce negasera vehement existenta tratativelor cu privire la "firul rosu" tac sau afirma ca declaratiile anterioare le-au fost scoase din context.

Slobodan Milosevici afirma despre Ion Iliescu: "Nu exista nici un domeniu in care punctele noastre de vedere sa nu fie apropiate". Corespondentul Agentiei Reuters la Bucuresti explica prietenia celor doi prin ostracizarea ambilor de catre Occident: "Iliescu - fost lider comunist, ca si Milosevici - stie ce inseamna sa fii un paria".

---

Despre autor: