"Cartile nu schimba istoria, dar fara literatura, totul ar fi un gol imens"

Pentru Kadare, care locuieste, alternativ, la Paris si la Tirana, sfarsitul comunismului inseamna "un moment de efervescenta" care a generat "un sentiment al libertatii" in tari ca Albania, tara in care s-a nascut si in care a experimentat una dintre cele mai crunte orori ale istoriei, totalitarismul, cu milioanele lui de crime, noteaza NewsIn.

Desi multe dintre cartile lui sunt scrise sub semnul dictaturii comuniste, Ismail Kadare respinge ideea determinarii istorice a unui autor, spunand ca ceea ce s-a intamplat nu se regaseste, automat, in procesul creativ al autorilor est-europeni. "Dictaturile sunt pasagere, dar literatura este eterna si are aceleasi legi, cu sau fara libertate", spune Kadare, citat de La Tercera, marturisind ca s-a intrebat de multe ori cum poate, prin cartile pe care le scrie, sa insufle curaj celor care care traiesc in dictatura. In ceea ce il priveste, cartile scrise inainte si dupa prabusirea comunismului sunt "aproape egale" in ceea ce priveste stilul si valoarea literara, dincolo de limitele impuse de dictatura, atunci cand opresiunea a fost atat de "decisiva" incat "literatura nici nu exista".

Literaturii i se cere cateodata imposibilul, spune Kadare, cum ar fi "schimbarea lumii", un scop mult prea maret. "Literatura ar putea sa faca asta, doar daca s-ar distruge pe sine", comenteaza scriitorul, pentru care literatura este un univers alternativ "care prezerva relatiile complexe", nu intotdeauna idilice, "cu realitatea, la care contribuie insa, ca arta", "o bogatie spirituala colosala, fara de care lumea ar fi un vid imens". Singura misiune a scriitorului ramane aceea de a "scrie literatura", nu de a investiga si de a produce analize sociale ale realitatii in care se afla, conchide scriitorul, sceptic in ceea ce priveste sansele pe care le are la Nobel: "Mi-l pot da sau nu, ambele sunt optiuni".

Scriitorul albanez Ismail Kadare, denuntator al ororii totalitare, se fala in Spania, unde va primi premiul Printului de Asturias pentru literatura, in valoare de 50.000 de euro, ca recunoastere a angajamentului social implicat de intraga sa opera literara.

Juriul, care recompenseaza anual un scriitor a carui munca sau cercetare reprezinta o contributie importanta adusa culturii universale in literatura sau lingvistica, a salutat "una dintre marile figuri literare albaneze, care a traversat frontierele tarii sale pentru a se erija intr-o voce universala contra totalitarismului".

Nascut la Gjirokaster in 1936, Kadare a denuntat ocuparea Albaniei de catre trupele italiene si germane, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar si influenta Uniunii Sovietice asupra Albaniei in timpul regimului comunist. Isi face debutul ca poet, la doar 18 ani, cu volumul "Inspiratii juvenile", urmat de cartea de poeme "Visari". Din 1963 abordeaza proza, cu romanul "Generalul armatei moarte", care-i aduce notorietatea internationala. Romanele "Cetatea" (1970), "Tunetele ploii" (1970), "Cronica in piatra" (1971), "Amurgul zeilor stepei" (1976), "Iarna marii insingurari"(1977) ii confirma valoarea ca scriitor.

Cartea "Palatul Viselor", scrisa in 1981, este interzisa in Albania, de regimul lui Enver Hodja. In 1990, Kadare primeste azil politic in Franta, unde va locui pana in 2001, cand se intoarce in Albania. Continua sa scrie romane care se bucura de mare succes, "Fiica lui Agamemnon" (2003), "Succesorul" (2003), "Vremea nebuniei" (2005), "Accidentul" (2008).

Ismail Kadare este si autorul unor eseuri, scrieri de memorialistica, precum si al cartii-document "Moartea care ne-a unit"(1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie.

Prestigiosul premiul spaniol a mai fost acordat scriitorilor Margaret Atwood (2008), Amos Oz (2007) si Paul Auster (2006).