Prima editie Nobel pentru literatura, sub semnul "idealismului" controversat al contelui Tolstoi

Lingvist si scriitor prin ambitie, vorbitor a cinci limbi, intentia lui Alfred Nobel a fost aceea de a institui un premiu pentru "genii", care sa le ajute sa isi scrie opera, fara griji materiale. Fiu al unui armator suedez, Nobel a trait zece ani din viata, de la 8 la 18 ani, in Rusia, dar orasul sau de suflet era Parisul.

"Premiul va fi decernat acelei persoane care a creat in campul literaturii cea mai distinsa opera cu tendinta idealista", era cerinta primului comitet creat pentru a recompensa valorile din lumea literara dorite de Nobel. Sintagma "tendinta idealista" a dat, in cele din urma, mari batai de cap membrilor din comitet, care au decis sa il premieze pe poetul francez Sully Prudhomme, desi multi se asteptau ca marele laureat sa fie Tolstoi.

De ce nu Tolstoi? Istoria literaturii are doua raspunsuri: unul romantat, care spune ca Tolstoi ar fi refuzat nominalizarea, spunand, plastic, ca "banul este ochiul dracului", iar celalalt, mai pragmatic, care spune ca scriitorul rus nici macar nu a fost nominalizat, negandu-i-se, astfel, "idealismul". Cea de-a doua ipoteza, de altfel mai documentata, pare si cea mai plauzibila.

Un grup de scriitori si jurnalisti suedezi, intre care si Selma Lagerloff, s-a constituit intr-un comitet de sustinere a lui Tolstoi si i-au scris acestuia o scrisoare de sprijin, imediat dupa decernarea premiului. "Vrem sa ne exprimam admiratia pentru dumneavoastra. Sunteti pentru noi unul dintre cei mai emotionanti poeti. Am simtit nevoia sa va adresam scrisoarea, aentru ca institutia responsabila de acordarea premiului nu reprezinta nici opinia publica si nici pe cea a scriitorilor", scriau cei 40 de semnatari suedezi.

Incepand cu 1902, se pare ca numele lui Lev Tolstoi este oficial pus deoparte. Secretarul permanent al comitetului din epoca, Carl David af Wirsén, s-a opus nominalizarii lui Tolstoi, din cauza viziunilor politice ale acestuia. Intr-un raport inaintat Comitetului, acesta spunea ca, dincolo de admiratia pentru "creatiile imortale" ca "Razboi si pace" si "Anna Karenina", nu poate legitima teoriile politice ale contelui rus. Wirsén a avut acelasi succes opununandu-se acordarii premiului lui Ibsen si Strindberg.

In corespondenta desecretizata din 1901, membrii juriului isi exprima “marele regret” ca premiul nu va ajunge la Tolstoi si isi indreapta atentia spre poetul si filosoful Sully Prudhomme. Din cele 600.000 de coroane suedeze primite, Prudhomme va infiinta Premiul de Poezie, acordat de Societatea Oamenilor de Litere, si va fonda, impreuna cu poetii Jose Maria de Heredia si Leon Dierx, Societatea Poetilor Francezi.

Anul acesta, asteptam anuntarea laureatului pentru Literatura, in data de 8 octombrie. Anul trecut Academia Suedeza l-a anuntat ca laureat pe francezul Jean-Marie Gustave Le Clézio.