Barroso, un presedinte al CE considerat prizonier al intereselor marilor puteri

Jose Manuel Barroso ii calca, astfel, pe urme predecesorului sau Jacques Delors. Insa, spre deosebire de acesta, el datoreaza aceasta performanta mai degraba unui pragmatism dus la extreme decat unei viziuni privind Europa, relateaza AFP, conform NewsIn.

De cinci ani, "el este un presedinte competent, care incearca sa ajunga la consensuri, un bun comunicator, insa nu este un lider european vizionar sau dinamic", scria recent cotidianul britanic Financial Times, una dintre publicatiile cele mai putin critice la adresa sa.

In varsta de 53 de ani, acest portughez volubil, cu alura de fost boxeur, este considerat un maestru in arta evitarii conflictelor.

Liderul Verzilor din Parlamentul European, Daniel Cohn-Bendit, il descrie drept "cameleon" pe Barroso: un presedinte care "isi schimba pozitia dupa cum bate vantul", este un prizonier al intereselor contradictorii ale marilor puteri, care se multumeste cu o Uniune Europeana redusa la minim.

Poliglot si tata a trei copii, Barroso si-a schimbat de mai multe ori pozitia politica. Dupa ce a fost membru al unei miscari maoiste in perioada Revolutiei garoafelor din Portugalia, Barroso intra in 1980 in Partidul Social-Democrat portughez, o formatiune de centru-dreapta. Dupa mai multe functii in Guvern, el este numit in 2002 premier, post pe care il va ocupa numai timp de doi ani, dupa care, spre surprinderea generala, pleaca sa prezideze presedintia Comisiei Europene.

Candidatura sa fusese sustinuta de premierul britanic Tony Blair , care a blocat-o pe cea propusa de Franta si Germania, belgianul Guy Verhofstadt, considerat prea federalist. Blair l-a descris pe Barroso drept un "atlantist convins", dupa ce gazduise in 2003, in insulele Azore, summitul liderilor europeni favorabili razboiului din Irak.

Barroso debuteaza la Bruxelles cu un program liberal, in care apara, printre altele, controversata directiva Bolkstein pentru liberalizarea serviciilor. In plus, el promoveaza o Comisie modesta, care sa "legifereze mai putin, dar mai bine".

Insa, criza institutionala provocata de respingerea proiectului Constitutiei europene il determina sa-si canalizeze discursul spre subiecte sociale. Criza financiara mondiala il va determina sa-si schimbe din nou opinia.

Sub presiunea Parisului si Berlinului, care il considera prea pasiv, el se orienteaza spre reglementarea pietelor. Totusi, aceasta schimbare nu a fost suficienta pentru criticii sai, care ii reproseaza ca nu doreste sa supere pe nimeni tocmai pentru a fi reales. "Comisiei ii este atat de teama de statele membre si fiecare se gandeste atat de mult la realegerea sa, incat propunerile nu se ridica la nivelul asteptarilor", spunea recent fostul secretar francez pentru afaceri europene, Jean-Pierre Jouyet.

Jose Manuel Barroso se considera victima unor atacuri "dogmatice". Agasat de comparatiile cu Jacques Delors, care beneficia de un mediu mai favorabil fata de integrarea europeana, cu François Mitterrand si Helmut Kohl la conducerea Frantei, respectiv Germaniei, Barroso crede ca Guvernele din blocul european nu mai sunt de acord in prezent ca CE sa le spuna ce sa faca.

"Cu instrumentele de care dispunem, facem tot ce este posibil", spune Barroso, recunoscand ca face propuneri numai daca exista sanse ca acestea sa fie acceptate.

Presedintele in exercitiu al Comisiei revendica un bilant bun in ceea ce priveste clima, dupa adoptarea unor obiective europene ambitioase privind reducerea emisiile de dioxid de carbon, in pofida crizei economice.

Totusi, adversarii sai continua sa-l considere solutia de ultima instanta, care conciliaza guvernele dornice sa evite contradictii cu Bruxelles-ul. "Barroso este atat de slab, incat va fi recompensat printr-un alt mandat", spunea la sfarsitul anului 2008 fostul ministru german de externe Joschka Fischer.

---

Despre autor: