Ce a a insemnat UE pentru estici

Potrivit celui mai recent Eurobarometru publicat la Budapesta in luna februarie, numai 31% dintre unguri cred ca aderarea la UE din urma cu cinci ani a fost un lucru bun, fata de aproape 50% care erau de aceasta parere in 2004. Majoritatea cetatenilor considera ca a fi membru UE nu este "nici bine, nici rau", relateaza AFP, potrivit NewsIn.

"In 2004, am semnat un acord dezavantajos, inechitabil si nesigur", a declarat Maria Bodnar, antropolog in varsta de 32 de ani care traieste de la o luna la alta. Ea crede ca aderarea a fost si un lucru rau, dar si unul bun, spunand ca, desi se teme ca mostenirea culturala ungara se pierde in cadrul UE, "societatea ungara a devenit putin mai deschisa incepand din 2004".

Daca pierderea mostenirii culturale ii nelinisteste pe unii, accesul la fondurile europene ii incanta pe altii.

"Datorita UE, care cofinanteaza proiecte mari, constructia de strazi si autostrazi a fost puternic intensificata in ultimii ani, chiar daca resimtim in ultima perioada efectele recesiunii", spune Zoltan Borgulya, in varsta de 36 de ani, un tanar antreprenor in domeniul lucrarilor publice la Nagytarcsa, oras situat la 35 de kilometri de Budapesta. "In plus, UE asigura o prefinantare de 40% a proiectelor, care a ajuns pana la 85% in unele cazuri. Acest lucru inseamna, in forinti, chiar si 110% din proiect", a adaugat el.

Totusi, coruptia locala intuneca tabloul. "Dintre colegii si prietenii mei, niciunul nu simte beneficiile fondurilor comunitare (...), cu exceptia celor care castiga, insa acestia trebuie sa dea o jumatate din fondurile obtinute functionarilor corupti", a explicat Istvan Gyure, un informatician in varsta de 30 de ani.

Totusi, un avantaj de necontestat este cu certitudine disparitia frontierelor, Ungaria intrand in spatiul Schengen la sfarsitul anului 2007.
Astfel, Maria Bodnar isi aminteste ca a traversat numeroase frontiere cu usurinta pentru a pleca la studii in Danemarca.

"Cum am rude in Slovacia, ma bucur ca le pot vizita trecand frontiera fara sa fiu nevoit sa ma opresc", spune Zoltan Borgulya, la randul sau multumit de deschiderea frontierelor.

Printre partile pozitive ale aderarii la UE se numara faptul ca statele membre au un cuvant de spus in contructia europeana, stimulii economici si eventuala aderare la Zona euro.

Totusi, nu intregul context este pozitiv, crede Borgulya. "Nu stiu ce a castigat Europa cu noi. (...) Europa este puternica din punct de vedere economic, unita cand e vazuta din exterior, dar in realitate are multe fete, este inca foarte departe de noi", conchide el, pesimist.

Familia estica postaderare: fiecare membru intr-un alt stat UE

Deschiderea granitelor a dus la dus la aparitia unui nou model familial. Malgorzata Trala traieste la Nowa Huta, in Polonia; Andrzej, fiul ei, lucreaza la Dublin, in Irlanda; iar Agata, fiica ei, locuieste la Lincoln, in Marea Britanie. Ei formeaza una dintre numeroasele familii ai caror membri s-au dispersat in Europa dupa aderarea Poloniei la blocul european.

"Andrzej a plecat in Irlanda la doua saptamani dupa ce a luat examenul de Bacalaureat, la 15 iunie 2005", isi aminteste mama lui, o asistenta medicala in varsta de 52 de ani, care locuieste intr-un apartament mic decorat cu pahare de bere irlandeza Guinness. Agata a urmat exemplul fratelui sau in 2008, plecand tot dupa ce si-a luat diploma de Bacalaureat.

Tinerii nu aveau prea multe de pierdut. Cei trei membri ai familiei Trala locuiau intr-un apartament cu o suprafata de 32 de metri patrati in Nowa Huta, oras industrial de la periferia Cracoviei. Initial, Agata a mers la fratele ei, la Dublin. Dar a vrut sa fie pe cont propriu si a plecat la iubitul ei, la Lincoln, oras din estul Angliei. In prezent, ea lucreaza intr-o patiserie pentru 180 de lire pe saptamana.

"UE ne-a schimbat complet viata. Familia s-a imprastiat in trei colturi ale Europei", spune Malgorzata, mandra sa vada ca cei doi copii ai sai au reusit, desi ea a ramas singura. "Andrzej a demonstrat ca este capabil sa munceasca din greu pentru a studia si pentru a-si plati chiria in acelasi timp. Ii sunt recunoscatoare Irlandei. L-a invatat totul. Inainte, mama facea totul", spune, in gluma, poloneza.

La Nowa Huta, unde fabricile producatoare de otel cumparate de Arcelor-Mittal au concediat multi angajati, Andrzej nu si-ar fi putut castiga existenta asa cum o face in Irlanda.

"Odata sosit la Dublin, mi-am gasit imediat de lucru intr-o imprimerie, pentru 1.600 de euro, adica de zece ori mai mult decat salariul minim pe economie din Polonia", spune tanarul. "Dupa doua luni, mi-am platit datoriile si am putut deja sa calatoresc la Atena, sa vad echipa mea favorita de fotbal. Dar n-am vrut sa fiu doar un 'poleac' care curata dupa irlandezi", explica el.

Irlanda beneficia la acel moment de o conjunctura foarte buna, iar viata lui Andrzej s-a imbunatatit imediat. S-a ocupat apoi de descarcarea marfurilor pentru o companie de transport maritim si, pentru a-si face o cariera in acest domeniu, a inceput cursuri de logistica la Dublin.
Si sora lui vrea sa studieze si se gandeste sa urmeze o scoala de ortodontie in Polonia, unde vrea sa se intoarca in luna mai.

"La inceput, este foarte greu. Prietenii mei imi lipseau teribil si ma gandeam tot timpul la mama mea. (...) Acum am din ce in ce mai multi prieteni aici si cred ca este o tara in care merita sa traiesti. Pentru mama, este in continuare foarte greu, ea a locuit cu noi doi. Acolo, ea este singura", recunoaste Agata.

Telefonul si internetul le permit celor trei sa fie in contact permanent. "Agata ma suna aproape la fiecare doua zile", spune Malgorzata, care a mers de opt ori in ultimii patru ani in Marea Britanie. "De fiecare data, le duc specialitati poloneze. O data, am mers cu 200 de 'pierogi' (coltunasi - n.red.). Daca este ceva ce Agatei nu-i place acolo, e mancarea", povesteste mama.

"Emigrarea polonezilor este un lucru bun pentru Polonia, cu conditia sa se intoarca intr-o zi. (...) Trebuie sa aerisim tara. Ducem in spate 50 de ani de comunism. (...) Generatia noastra va schimba tara. Experienta pe care o vom castiga aici o vom duce in Polonia intr-o zi", spune Agata.

Dar oare se vor intoarce in tara lor de origine? "Contrar celor preconizate de experti, criza nu i-a alungat inca pe polonezi, dintre care 1,2 milioane au emigrat in Marea Britanie incepand cu 1 mai 2004", explica demograful si consilierul Guvernului, Krystyna Iglicka.

Intre timp, Andrzej se gandeste sa cumpere un apartament la Nowa Huta, din ratiuni economice sau sentimentale.

---

Despre autor: