Creative Commons, cea mai buna solutie pentru "piratii internetului"?

Recent se anunta cu mare tam-tam ca a fost prins si amendat primul "pirat DC++" din Romania, pentru o fapta cu care se ocupa practic, 90% dintre utilizatorii de internet.

Blogul FreshGoodMinimal.ro ne spune ca exista o solutie de a-i scapa de batai de cap pe internauti, dar si pe ceilalti artisti care se hotarasc sa remixeze piese, pe DJ-ii care le pun intr-un mix pe care-l urca pe un site sau pe fanii care sharuiesc muzica pe The Pirate Bay. Iar problematica se extinde in cazul tuturor creatorilor care folosesc internetul ca sa isi distribuie operele.

Ne punem astfel problema etica a drepturilor de autor si a felului in care este tratata aceasta la nivel legal, in Romania. In cazul muzicienilor, daca acestia vor ca piesele lor sa ajunga liber la ascultator sau la DJii care le remixeaza, cum pot ei sa faca asta?

"<<The legal way>> presupune gasirea unor metode alternative la celebrul semn ce marcheaza copyrigth-ul, © - "all rights reserved",- cu o varianta mai soft - "some rights reserved" -, in limitele actualei legislatii", explica FreshGoodMinimal.


Creative Commons, o baza de date comuna

Bogdan Manolea, de la Asociatia pentru Tehnologie si Internet, explica pentru FreshGoodMinimal cum functioneaza sistemul Creative Commons, o idee care s-a nascut in SUA si care ar putea reprezenta raspunsul la aceasta problematica. Creative Commons (CC) se adreseaza direct artistilor. CC e o organizatie nonprofit, creata in SUA, raspandita in destule tari din lume, care incearca sa puna la dispozitia creatorilor din toate domeniile licente prin care acestia pot sa gestioneze cat mai precis drepturile pe care le fac publice si cele pe care vor sa le tina pentru sufletul lor.

Exista sase forme majore de licenta, bazate pe patru principii. BY (Attribution) inseamna ca trebuie sa creditezi autorul atunci cand ii preiei opera. SA (Share Alike), presupune ca poti sa folosesti opera pentru creatii derivate, dar ca trebuie sa o redistribui sub aceeasi licenta mai departe. In plus, SA iti da posibilitatea sa-ti alegi jurisdictia sub care iti distribui opera (adica, desi e facuta in Romania, ai putea alege legea franceza sau engleza a drepturilor de autor). ND (No Derivative Works) presupune ca n-ai chef de remixuri sau alte utilizari. NC (Non-Commercial) inseamna ca nu esti de acord cu utilizarea comerciala a operei tale. Obtinem astfel sase licente diferite, dintre care cea mai permisiva e CC-BY, iar cea mai complicata e CC-NC-ND.

"Tot ce trebuie sa faca un artist care vrea sa isi faca publica creatia este sa intre pe site-ul Creative Commons si sa isi aleaga licenta. (...) Daca vorbim de o carte sau de un CD, este recomandata mentionarea URL-ului la care se afla licenta", spune Bogdan Manole, unul dintre cei care s-au ocupat de adaptarea licentelor Creative Commons la legile romane.

Problema este ca la noi in tara, Legea drepturilor de autor arata ca organismele colective de gestiune cum este Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, se ocupa, vrei nu vrei, chiar si de aceste produse care primesc stampila CC. "Nu poti sa dai opera sa ajunga in domeniul public. Din punctul meu de vedere, legislatia romana nu permite acest lucru. Si din cauza acestor drepturi colective la care nu poti sa renunti si mai sunt si drepturile morale [n.n. – art. 10 si 11 din lege], care sunt o alta chestiune delicata. Sigur ca, practic, tu poti sa o faci, dar juridic, nu", arata Manole.

De fapt, aceasta este provocarea: adaptarea legislatiei la ceea ce se intampla de fapt in mediul online. "<<CC rezolva problema modului in care circula informatia de la creatori spre public si, mai ales, intre creatori. In rest, casele de discuri pot sa se agite la nesfarsit>>. Bogdan crede ca <<putem la infinit sa incercam sa-i prindem pe cei care fac acest lucru [n.n. – download si file-sharing], dar sunt niste resurse aruncate pe fereastra, si mai bine am putea sa ne gandim care sunt alte metode logice de a reglementa treaba asta>>", explica FreshGoodMinimal.