Le Temps: Batalia energetica dintre Nabucco si Gazprom se va transa in urmatoarele luni

Intr-o analiza denumita "Nabucco versus Gazprom, cealalta batalie a gazului", publicatia Le Temps trece in revista punctele-cheie care se contureaza in confruntarea dintre proiectul european si monopolul rus din domeniul gazelor, informeaza NewsIn.

Materialul incepe cu o imagine suprinsa chiar in biroul directorului Transgaz Romania. "In biroul sau din Sibiu, de la poalele Carpatilor, directorul executiv al Transgaz, Ioan Rus, contempla harta de pe perete care ilustreaza pariul sau energetic: cei 3.300 de kilometri ai viitorului gazoduct european Nabucco, menit - daca va vedea lumina zilei - sa lege UE, din 2012, de rezervele energetice ale Marii Caspice, conectandu-se la tronsonul deja existent intre Baku (Azerbaidjan) si Erzurum (Turcia)", scrie Le Temps.

Pariul implica cel putin 5 miliarde de dolari, inclusiv din partea Transgaz, administrat de consortiul format din cinci alte companii, care are sediul la Viena: Botas (Turcia), RWE (Germania), Bulgargaz (Bulgaria), MOL (Ungaria-Slovacia) si OMV (Austria). Obiectivul este unul singur, de a desprinde Europa, cat mai repede posibil, de rezervele gazului rusesc si de controlul Gazprom asupra tranzitului, ocolind, prin sud, teritoriul Federatiei Ruse.

Aflat inca la stadiul de studiu, blocat si mai tare de indoielile marilor companii energetice europene asupra viitoarei sale aprovizionari, Nabucco este miza care simbolizeaza cel mai bine cealalta "batalie": aceea care ar permite UE sa fie direct conectata la Asia Centrala. Un proiect elaborat in ciuda tuturor greutatilor de Comisia Europeana, sustinut de Statele Unite, dar ingreunat de legaturile puternice pe care le are Gazprom cu doua tari din UE, Italia si Germania, si complicat de imposibilitatea politica a Bruxelles-ului de a trata cu Iranul, singura alternativa viabila ca furnizor de gaz, in afara Gazpromului, pentru anii viitori, descrie Le Temps proiectul Nabbuco.

Epicentrul confruntarii este situat intre Marea Neagra si Marea Caspica. La Tbilisi, in Georgia, Temuri Iakubasivili, un ministru apropiat presedintelui prooccidental Mihail Saakasvili, si-a facut din realizarea Nabucco calul de bataie al ripostei "strategice" a tarii sale in conflictul din august 2008, din Osetia de Sud, pierdut in fata trupelor trimise de Moscova. La Baku, capitala Azerbaidjanului, o tara bogata in hidrocarburi, expertii UE se perinda pentru a evalua terenul foarte promitator al campului Shah Deniz, exploatat de la sfarsitul anului 2006 de BP, Statoil (Norvegia) si Total, susceptibil a fi una dintre principalele surse pentru gazoduct.

La Bruxelles, biroul comisarului pentru energie, Andris Piebalgs, face pregatirile pentru o noua vizita, in 2009, a presedintelui turkmen, Gurbanguli Berdimuhamedov, a carui tara are rezerve enorme de gaz natural, putand sa asigure alimentarea gazoductului.

Acest razboi energetic are patru tipuri de combatanti, scrie Le Temps: experti, spioni, intermediari, oameni de afaceri - fiecare cu obiceiurile sale. Infanteria ofensivei anti-Gazprom este dezlantuita pe blogul avocatului canadian Robert Amsterdam, cel care l-a aparat pe oligarhul fostei mari companii Iukos, ajuns acum dupa gratii, Mihail Hodorkovski. Amstedam este si un apropiat al ecologistului rus Grigori Pasko, unul dintre inamicii lui Vladimir Putin. Personaje-cheie in acest lant, adesea aflati la Londra, sunt Jonathan Stern, unul dintre cei mai buni experti in gazul rusesc, si omul de afaceri William Browder, care a facut mari eforturi pentru a apara, in Rusia, interesele actionarilor non-statali ai Gazprom.

Rusia se bazeaza pe resursele oligarhiei comuniste mostenite de la fosta URSS. Una dinte intalnirile anuale cele mai importante este, in fiecare octombrie, Forumul gazului din Ashabat, in Turkmenistan, unde Dmitri Medvedev si Vladimir Putin fac, fara compromisuri, oferte comerciale foarte atractive pentru a conserva monopolul Gazprom. "Standurile Rusiei sunt cel mai putin atractive", relateaza un participant. "Ei nu au nevoie de nimic. Totul, pentru ei, se petrece in afara, in culise sau in palatul prezidential (construit din marmura de Carrare de francezul Bouygues) cu nomenclatura locala", continua participantul.

Fiecare isi muta pionii si face miscari strategice, atrage atentia Le Temps. "De ce credeti ca presedintele rus Dmitri Medvedev s-a oferit, incepand cu luna decembrie, sa medieze conlictul din Nagorno-Karabah, intre Armenia si Azerbaidjan?", a atras atentia, recent, la Viena, un inalt responsabil al OSCE. "Prin eventuala desfasurare de forte rusesti in acea zona disputata de douzeci de ani intre Erevan si Baku, Moscova isi va consolida pozitia in esichierul regional al gazelor", a spus reprezentantul OSCE.

Prima linie a acestei batalii a gazului se afla in Austria. Este vorba despre terminalul de la Baumgarten, in Tirol, care va face distributia gazoductului Nabucco, daca acesta va fi construit la un moment dat. Viena este, de asemenea, locul unde, intr-un nou sediu superb in Wallenstrasse, la doi pasi de Hofburg, expertii OSCE - organizatie din care fac parte toate tarile interesate - fac si refac cartile.

Faptul ca dupa mai multe luni de tergiversari, Rusia s-a opus reinnoirii, dupa 31 decembrie, a mandatului observatorilor OSCE in enclava separatista Osetia de Sud, nu a trecut neobservat. "Anul trecut in noiembrie", spune un diplomat,"Moscova a anuntat deschiderea, la mijlocul anului 2009, a unui gazoduct direct legand Osetia de Nord (teritoriu rus) de Osetia de Sud. O coincidenta? Bineinteles ca nu. Mai ales ca, in Caucaz, fiecare are in vedere un obiectiv energetic".

Ruta sudica a gazului reprezinta insa o frontiera energetica minata, considera Le Temps. In plus, este si o lupta la cutite dusa in salile elegante ale bancilor si in hoteluri luxoase, pentru a convinge investitorii. Chiar daca a fost afectata de criza financiara, Rusia a continuat sa promoveze South Stream - proiectul concurent al Nabucco - in care Italia este principalul partener, la fel cum Germania sustine constructia Nord Stream, de care se ocupa fostul cancelar Gerhard Schroeder si care va transporta gaz rusesc prin Marea Baltica.

"Moscova isi joaca, in fond, cartea cea mai mare: singura sursa de gaz disponibila pe termen mediu in cantitati mari este sub control rus", constata un expert. Rezultatul este ca presiunile Bruxelles-ului se multiplica, mai ales in contextul actualei crize, pentru ca partneri-cheie precum Total sau GDF sa revina in prezent asupra deciziei lor de a se tine departe de proiect.

"Aceasta criza a gazelor este testul suprem", spune un functionar european citat de Le Temps."Daca dosarul ramane blocat in urmatoarele luni, atunci va trebui sa admitem: Rusia a castigat batalia gazului pentru ruta sudica", a spus acesta.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe