O zona dominata de vile in regie proprie, punctata de cateva blocuri construite inainte de 1989 si de cateva sute de locuinte noi. Asa arata azi cartierul din nord-vestul Capitalei. Zona a fost gandita, inca de la nasterea sa, ca un minioras de case. Nici macar sistematizarea facuta de autoritatile comuniste nu a reusit sa-i distruga complet aceasta menire.

Dezvoltarea timpurie a cartierului Bucurestii Noi este strans legata de numele lui Nicolae Bazilescu, unul dintre primii „dezvoltatori imobiliari” din Romania. Profesor de drept si avocat, Bazilescu a impartit mosia pe care o detinea la periferia Capitalei in mai multe loturi de teren, potrivite constructiei de case.

O afacere care pare banala astazi, dar care la vremea respectiva, la sfarsitul secolului al XIX-lea, a reprezentat o adevarata investitie vizionara. „Semnalam infiintarea, in 1898, in nord-vestul Bucurestilor, pe mosia Maicanesti-Grefoaicele, a lui Nicolae Bazilescu si prin initiativa lui, a unei noi asezari numite Bucurestii Noi.

Lumea nevoiasa cumpara loturi, la inceput cu un leu si zece bani metrul patrat, mai tarziu pana la 2 lei si saizeci de bani metrul, si incepe a-si face case. Pana in 1913 se achizitionasera loturi de catre 1.423 de cetateni, reprezentand o suprafata de 144 de hectare”, scrie Constantin C. Giurescu in cartea sa „Istoria Bucurestilor”.

Bazilescu nu a lotizat pur si simplu terenul pentru ca, dupa ce-l va fi vandut, sa lase locul uitarii, asa cum fac astazi unii proprietari de terenuri parcelate. Familia Bazilescu a donat suprafete importante de teren pentru realizarea de parcuri, scoli, biserici si cimitire.

De asemenea, antreprenorii s-au ingrijit si de atragerea investitorilor in noul orasel de langa Bucuresti, care au deschis magazine si fabrici. In plus, terenul a fost parcelat cu grija, iar strazile sunt rectilinii si aerisite.

In acea perioada, exista chiar si un tren diesel care lega Bucurestii Noi de Capitala. Pentru a atrage cat mai multi oameni sa se mute in noul cartier, Bazilescu a ridicat o biserica, dar si o sinagoga.

Cartier pentru oamenii muncii

Etapa romantica a dezvoltarii urbanistice a zonei s-a incheiat odata cu venirea la putere a autoritatilor comuniste. „Sporirea considerabila a suprafetei teritoriului Capitalei, de la 9.997 de hectare in 1939 la 22.688 de hectare in 1977, nu inseamna sporirea in proportie a suprafetei claditecare a crescut totusi in mod insemnat.

S-au construit cartiere noi de locuinte pentru oamenii muncii, cartiere alcatuite din blocuri cu mai multe etaje si situate, in general, spre marginea orasului. Inceputul l-a facut cartierul Ferentari (...), a urmat apoi cartierul Bucurestii Noi, unde, in piata marginita de blocurile infatisatoare, cu parter si trei etaje, s-a construit si un cinematograf-monumental, iar in stanga bulevardului un teatru in ,aer liber”, descrie Giurescu noile realitati ale deceniilor comuniste.

Avantaje: Lacul si transportul in comun

Infrastructura dezvoltata, accesul usor la mijloacele de transport in comun, viitoarea magistrala de metrou si apropierea de lacul Grivita sunt elementele pe care mizeaza constructorii care au demarat proiecte aici.

Ansamblul Metropolis, situat in apropierea Podului Constanta, este realizat in totalitate, finisat la cheie. Au fost predate pana acum 80 de apartamente din totalul de 276 de unitati. Mai sunt la vanzare 60 de locuinte, la un pret de 1.200 de euro pe metru patrat, plus TVA.

In pret sunt incluse dotarea cu aer conditionat si mobilarea bailor si bucatariilor, dar nu si parcarea, care costa 12.000 de euro. Pretul pe unitate locativa variaza intre 70.000 si 200.000 de euro, plus TVA.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.