Apartamente de 3.000 euro pe malul Dunarii

Cele 28 de familii se spala cu apa din Dunare si se incalzesc iarna la sobele cu lemne pe care si le-au facut in apartamente.

Unii dintre fostii mineri si-au cumparat apartamentele din colonie, pe care au dat aproximativ 20 milioane lei vechi. Acum, pretul unei astfel de case este de aproximativ 100 milioane lei vechi.

Ar trebui sa spui ca locuiesti intr-un loc cat se poate de romantic, un paradis intre munti. Dunarea curge la picioarele tale, pe malul celalalt e Serbia. si tocmai aici, pe o "limba" de pamant iesita parca in intampinarea apei, nu departe de Cazane, verdele naturii se izbeste de cenusiul catorva blocuri. Le-am vazut din soseaua care insoteste curgerea lina a batranului Danubiu, nu departe de granita dintre judetele Caras-Severin si Mehedinti. Iesim din asfalt si coboram pe un drumeag din pamant, pana aproape de nivelul Dunarii, ca sa ajungem in "cartierul" prin care misuna o mana de oameni. Cateva femei isi fac de lucru prin balcoane, intinzand rufe pe sarma, in timp ce pe unica straduta, ingusta, dintre betoane, copiii bat mingea, iar batranii stau fiecare pe cate un scaunel, la taclale.

"Exilati" in pustiu

Pereti scorojiti, gunoaie prin imprejurimi, subsolurile "inundate" cu fel si fel de resturi. E multa liniste. Doar rafalele vazduhului mai bajbaie printre cotloane, zgaltaind ferestrele, in timp ce sus padurea "canta" si ea, dirijata tot de vantul scapat din haturi. Cel mai mic zgomot se amplifica in coltul acesta de lume, pentru ca esti "prizonier" intre stanci, apa si cer. Cei care par a fi ca niste "exilati" in pustiul asta s-au trezit brusc din letargia singuratatii atunci cand ne-au vazut. Nu le-a mai calcat nimeni prin batatura de ani buni. Tocmai de-asta ne privesc acum cu surprindere. Pana si cainii vagabonzi care isi fac veacul pe acolo ies din santuri, adulmecand mirosurile straine…

Cativa martori ai trecutului

Pe un geam vedem lipita o bucata de hartie pe care scrie "Angajam mineri Cehia, salariu 21 de milioane brut". Unde se putea pune un asemenea anunt daca nu in locul in care sunt mineri?! Fosti mineri, mai bine zis, asa cum sunt cei de aici, din Colonia Cozla, dupa cum ne spun localnicii. A existat in zona asta mina Cozla, inchisa in urma cu patru ani. De-asta inca se mai vad, la vreo suta de metri departare de blocuri, tot pe malul Dunarii, cateva "fantome" ruginite, foste utilaje care au ramas cu bratele incremenite in diverse pozitii, ca si cum "moartea" le-a gasit pe nepregatite, in plina activitate.

Doar oamenii mai sunt acum martori ai vremurilor trecute. "Mina a fost deschisa in septembrie 1970", auzim de la stefan Bandalau. Colonia a fost infiintata ceva mai tarziu, prin 1980. E vorba de cele trei blocuri cu patru etaje. Doua dintre ele au fiecare cate 20 de apartamente. Al treilea imobil, pustiu acum, era de garsoniere. Stateau acolo meseriasii care, dupa inchiderea minei, s-au intors la ei acasa, in diverse locuri din tara. Au ramas, in schimb, cei care au prins radacini in acest loc, cu familiile lor cu tot.

Rufe spalate in Dunare

Dar si celelalte doua blocuri, care au apartamente de doua si trei camere, nu mai sunt pline cu oameni. S-au imputinat si acestia, astfel ca acum mai traiesc la Cozla doar 28 de familii. Asa ne anunta nea stefan, om la 67 de ani, pensionar, care s-a apucat sa numere in gand. "Nu e mult de numarat", zambeste amar barbatul. Vedem apoi o femeie cum vine incarcata cu doua galeti cu apa. Asa aflam ca in blocurile astea chiuvetele "plang" de ceva vreme, pentru ca prin tevi nu mai curge nimic. Fiecare familie ia din Dunare cam 20 de galeti cu apa pe zi, dar numai pentru spalat. Vara e ceva mai simplu, pentru ca atunci femeile se duc cu rufele pe marginea fluviului si le spala acolo, "ca pe vremea strabunicilor", cum auzim de la Floarea Bandalau, sotia "statisticianului". Dai cu sapun, freci bucata de carpa de o piatra, apoi bati hainele cu maiul, clatindu-le.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe