Business10 Noiembrie 2004de Ilie Serbanescu

Lectura de 6 minute

Probabil mai putin de efect, dar mai productiv ar fi fost ca principalele forte politice, in loc sa se axeze, in programele lor electorale, aproape exclusiv pe reducerea, intr-o proportie sau alta, a impozitelor directe, sa se concentreze asupra masurilor si modalitatilor de a ataca si solutiona problemele care cu adevarat coplesesc fiscalitatea in Romania si care, oricat ar parea de curios, nu sunt atat cele legate de aparenta unei fiscalitati inalte, ruinatoare, ci de evaziunea fiscala aiuritoare, in mare parte practicata chiar la vedere, care distorsioneaza piata si scoate economia romaneasca din aria concurentei loiale.

Rata fiscalitatii in Romania, de circa 36-37% echivalent PIB, nu este cu nimic mai mare decat cea din Uniunea Europeana. Numai ca, in Romania, bugetele, spre a fi realiste, sunt construite la nivelul unor incasari efective de 30-31% echivalent PIB. Restul constituie pur si simplu neincasari. Vreo jumatate dintre aceste neincasari reprezinta evaziune fiscala la vedere, practicata de intreprinderi de stat si de societati private cu acoperire politico-clientelara. Pentru cealalta jumatate este responsabila evaziunea fiscala "ascunsa", practicata in economia subterana, neoficiala (munca la negru, salarii in plic si nu in scripte, servicii individuale necontabilizate, contrabanda si alte activitati ilegale).

Evaziunea fiscala din zona muncii la negru si din zona gri a salariilor se spera a fi combatuta prin reducerea impozitarii pe venit. Slabe sperante, insa, in acest sens, cu toate ca Uniunea PSD+PUR vizeaza sa reduca impozitarea pe venit de la 18% (cota minima)-40% (cota maxima) la 10% (cota minima)-36% (cota maxima), iar Alianta PNL-PD urmareste chiar introducerea, la un nivel scazut (16%), a unei cote unice de impozitare a veniturilor. Doua exemple simple pot evidentia sugestiv de ce reducerea impozitarii veniturilor, folosita ca ax in relaxarea fiscalitatii, nu este de natura, singura, desi reprezinta o degrevare bine venita, sa scoata la suprafata spre impozitare venituri din munca la negru sau sa produca o deplasare a salariilor dinspre zona salariului minim inspre zone cu salarii superioare. Pentru ca, pur si simplu, in cazul unor astfel de scoateri la suprafata sau deplasari, angajatorii ar trebui sa plateasca de fapt mai mult in contul contributiilor sociale si, in fond, mai mult pe ansamblu. Si aceasta deoarece, in totalul impunerilor, nu impozitele pe venit, ci contributiile sociale atarna de departe cel mai greu: circa 70% in medie pe ansamblu! In cazul salariilor mari, contributiile sociale "cantaresc" de doua ori, dar, in cazul salarilor mici, chiar de zeci de ori mai mult decat impozitele pe venit.

Un angajator se intelege cu un angajat asupra unei sume nete de 5,5 milioane lei. Pentru a ajunge in mana angajatului o asemenea suma, in conditii de respectare stricta a legalitatii, angajatorul ar trebui sa inscrie in scripte un salariu brut al angajatului de 7 milioane lei si s-ar plati dari de 3,8 milioane lei (la stat si la sistemele de asigurari), pe angajator cos-tandu-l in total retribuirea locului respectiv de munca 9,3 milioane lei (5,5 milioane lei angajatul si 3,8 milioane lei im-punerile). Pentru a nu-l costa atat, angajatorul va prefera sa-l inscrie in scripte pe angajat cu un salariu brut de 5 milioane lei, conditii in care darile scad la 2,5 milioane lei. Angajatului, ramanandu-i in acest caz pe stat un salariu net de doar 4,1 milioane lei, va primi de la angajator direct in mana 1,4 milioane lei, incasand in total cele 5,5 milioane lei convenite. Pe angajator insa il va costa locul de munca doar 8 milioane lei (5,5 milioane lei angajatul si 2,5 milioane lei impunerile). Aceasta este zona gri a salariilor! Ideea sustinuta in cazul reducerii impozitului pe venit este ca, in noile conditii, angajatorul ar deveni interesat sa scoata salariul angajatului sau din zona gri! Complet fals! La nivelul unui salariu brut de 5 milioane lei, impozitul pe venit reprezinta o pondere de doar 2,5% din totalul darilor catre stat si sistemele de asigurari. Astfel incat, cu orice procent (chiar substantial) s-ar micsora impozitul pe venit, castigul indirect al angajatorului ar fi derizoriu (de cateva zeci de mii de lei). In schimb, pentru a scoate salariul angajatului din zona gri, de pilda mutandu-l in scripte de la 5 milioane lei la 7 milioane lei, angajatorul ar fi obligat sa plateasca dari cu peste 1,3 milioane lei in plus. Asa ca nu va fi deloc interesat sa schimbe "statutul" salariului angajatului, lasandu-l in zona gri !

S-ar putea pretinde ca, la salarii mai mari, castigul indirect din reducerea impozitarii pe venit l-ar indemna totusi pe angajator sa scoata salariul din zona gri! Nicidecum! Daca, de pilda, angajatorul s-a inteles cu un angajat asupra unei sume nete de 20 milioane lei, calculul arata ca pe angajator l-ar costa locul de munca peste 40 milioane lei (anume 20 milioane lei angajatul si 20 milioane lei darile). Dar, chiar si la aceste niveluri superioare, impozitul pe venit nu reprezinta decat 25% din totalul darilor. Astfel ca angajatorul prefera sa-l inscrie in scripte pe angajat, de exemplu, cu un salariu brut de 10 milioane lei, in contul caruia achita dari de numai 6 milioane lei, urmand sa-i dea angajatului aproape 13 milioane lei din buzunar (de fapt, din profit), in total locul de munca costandu-l pe angajator 26 milioane lei, si nu 40 milioane lei. Cotele de contributii sociale sunt atat de mari si vor ramane atat de mari in ciuda scaderilor prevazute, incat platile in plus la eventuale deplasari in scripte ale salariilor spre niveluri superioare ar surclasa pur si simplu castigurile relative ce ar fi realizate prin reducerea oricat de importanta a impozitelor pe venit. Concluzia este neta: de la simple reduceri ale impozitelor pe venit, neinsotite de diminuari semnificative si ale contributiilor sociale, sa nu ne asteptam la scoateri de salarii la suprafata din zona gri !

Cat priveste scoaterea la suprafata spre impozitare a veniturilor, in prezent, nefiscalizate, realizate in servicii individuale, nedeclarate, se poate consemna o absenta aproape curioasa din programele atat ale PSD+PUR, cat si ale PNL-PD a unor masuri cu efect intr-o asemenea directie. In ce priveste aceste venituri (de pilda, ale instalatorului, zugravului sau meditatorului), problema este ca, atat timp cat beneficiarul serviciilor respective nu va fi cointeresat, prin deductibilitati, sa le declare ca cheltuieli, cei ce efectueaza serviciile nu vor avea cum sa fie obligati sa le declare ca venituri pentru a fi impozitate. Singura modalitate de a scoate la suprafata aceste venituri spre impozitare este de a introduce deductibilitati fiscale pentru cei ce fac cheltuielile! Din pacate, scheme de deductibilitati in acest domeniu nu prea sunt avute in vedere in nici unul dintre programele electorale mentionate. Si, in lipsa acestora, nu va exista nici o scoatere la suprafata a veniturilor nefiscalizate.

Inutil de subliniat ca, odata rezolvate asemenea probleme, reducerea fiscalitatii ar avea camp liber, mobilizandu-se resursele care sa permita aceasta reducere fara a se pune in pericol onorarea de catre bugetele publice a obligatiilor lor economice si sociale.

Romania Libera

Sursa: Romania Libera



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.