De la 1 noiembrie 1991 incoace, timp de 17 ani, populatia Romaniei a invatat si inca mai invata economie, pe viu, la scoala dura a inflatiei

Si, cum rata inflatiei - indicatorul cel mai sintetic si cel mai relevant al costului vietii - este determinata de o paradigma a miscarii preturilor mai mereu diferita de la un an la altul, de la o luna la alta, merita sa fie surprinsa in notele ei specifice. Mai cu seama ca aici sunt reflectate fetele inflatiei, nenumarate, de la expresii de perfidie si rautate la zambetul cald din momentele de calm ale preturilor.

Inflatia lunii septembrie, ale carei date au fost comunicate zilele trecute de Institutul National de Statistica, este ilustrativa in acest sens. Vedem cum, dupa o crestere lenta - 0,14% in iunie, 0,29% in iulie -, inflatia a apasat pe accelerator in august, rata lunara urcand la 0,86%; tendinta pusa si mai bine in ecuatie in septembrie, cand preturile au crescut cu 1,08%.

Voi incerca sa explic aceste cifre. Va sugerez - ca sa ma fac mai bine inteles - sa va imaginati ca aveti dinaintea ochilor trei ecrane luminoase. Desigur, electronice. Si ca toate trei redau filmul preturilor cu notele specifice lunii septembrie 2007: cateva preturi urca, cele mai multe bat pasul pe loc, iar altele - foarte putine, intre care preturile la medicamente - coboara. De notat ca fiecare ecran este destinat miscarii preturilor identificate pe cate un mare segment al pietei: primul - al marfurilor alimentare, al doilea - al marfurilor nealimentare, al treilea - al tarifelor serviciilor. Toate trei ecranele, laolalta, alcatuiesc tabloul inflatiei.

ATENTIE INSA! Pe cele trei ecrane, preturile nu sunt infatisate asa cum le vedem noi cand ne facem cumparaturile: in marile lanturi de magazine, in buticuri sau in bacanii, la Bucuresti, la Buzau, la Suceava ori in nu stiu care sat. N-avem de ce sa consultam aceste ecrane daca vrem sa aflam, bunaoara, cat costa diferitele varietati de pantofi dintr-un magazin ori altul. Pentru ca nu vom afla asa ceva. De altfel, nu vom gasi nici marci de pantofi, nici preturi si nici macar indicativul "pantofi". Fiindca s-ar produce o harababura in care ii va fi imposibil cuiva sa se descurce. Vom gasi insa altceva: indicatori sintetici. Asadar, nu pantofi, sandale, ghete sau cizme, ci "incaltaminte". Nu costita, salam italian, salam de Sibiu ori jambon spaniol, ci "preparate din carne". Nu palinca, tuica, vin ori sampanie, ci "bauturi alcoolice".

Daca nu aflam, privind pe aceste ecrane, ce marfuri putem sa cumparam, de unde si cat costa, aflam in schimb cum se misca preturile. In procente si exprimand valori medii. De ce ne-ar trezi interesul? Fiindca aceasta miscare - rata inflatiei pe o luna sau pe un an - este un indicator ale carui modificari in jos ori in sus au efect imediat nu numai in costul vietii, ci si in toate structurile vietii economice si sociale.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.