Ce urmeaza dupa criza ruso-ucraineana?

Cumpana dintre ani s-a suprapus pentru Rusia, Ucraina si Europa cu o criza fara precedent, produsa de sistarea livrarilor de gaze naturale rusesti pentru ucraineni. Saptamana trecuta, un acord comercial a rezolvat pentru moment starea de tensiune, dar a lasat toate partile implicate in deriva, socotindu-si sansele de evitare a unui nou conflict de proportii pe viitor. Discutiile teoretice despre "imperialismul rus", reluate in forta in ultimele zile, au fost lasate deoparte, iar lumea incearca sa lamureasca pragmatic problema.

Moscova si Kievul au reusit, in primele zile ale noului an, sa puna capat crizei declansate anul trecut de refuzul Gazprom de a mai livra gaze naturale Ucrainei. Problema "s-a rezolvat" printr-o serie de acorduri extrem de complicate, ce vor permite gigantului rus sa obtina pretul cerut pentru energia livrata tarii vecine, iar partenerului ucrainean, Naftogaz Ukraini, sa plateasca o suma considerabil mai mica decat cea solicitata de principalul sau furnizor.

Altfel spus, Gazprom va primi 230 de dolari/1.000 de metri cubi, pe cand Naftogaz va cumpara gaz la pretul de 95 de dolari/1.000 de metri cubi. Dife-renta va fi absorbita de RosUkrEnergo, intermediar considerat de expertii internationali cel putin suspect, data fiind natura neclara a patronatului sau, dar care va detine astfel monopolul asupra vanzarilor de gaz spre pietele europene, acoperind pierderile presupuse in acordul la care s-a ajuns.

Atat Rusia, cat si Ucraina s-au declarat "invingatoare" in urma acordului de saptamana trecuta, in timp ce Uniunea Europeana - ai carei membri sunt dependenti in proportie covarsitoare de gazul natural rusesc, livrat prin Ucraina - si-a exprimat exultarea.
Toate partile si-au redobandit insa rapid echilibrul rational si au inceput sa evalueze, dupa caz, pozitiile de criza sau de forta in care se afla, in eventualitatea in care un conflict similar va izbucni peste cinci ani, cand expira acordul incheiat saptamana trecuta.

Rusii bat departe

"Am vrea sa transformam compania noastra din cea mai mare companie de gaze naturale de pe mapamond in cea mai mare companie energetica a lumii", spunea, la sfarsitul anului trecut, intr-un interviu acordat BBC, vicepresedintele Gazprom Alexandr Medvedev. Potrivit acestuia, grupul rus urmareste o capitalizare de 250-300 de miliarde de dolari in urmatorii cinci-sapte ani. Totul, prin extinderea operatiunilor in relatia cu SUA si China, precum si prin determinarea investitorilor straini sa cumpere actiuni ale grupului, dupa ce Duma de la Moscova a introdus noi reguli in privinta liberalizarii pietei bursiere.

Punctul de vedere al lui Medvedev a fost reluat saptamana trecuta de presedintele rus Vladimir Putin care, dupa acordul Gazprom-Naftogaz, si-a exprimat convingerea ca "rezolvarea acestei dificile probleme in sfera gazelor naturale va avea o influenta pozitiva pentru intregul spectru al relatiilor ruso-ucrainene" si ca numerosii clienti europeni ai energiei ruse nu ar avea motive de ingrijorare.

Cu ochii pe G8 si OMC

Putin, spun expertii citati in ultimele zile de presa occidentala, are insa motive intemeiate sa bata in retragere, dupa valul de acuzatii europene conform carora in spatele intregii crize s-ar fi aflat ratiuni politice ale autoritatilor de la Kremlin. Daca Moscova a dorit, printr-o demonstratie de forta, sa sanctioneze Ucraina pentru orientarea sa prooccidentala de dupa "Revolutia Portocalie", revolta statelor europene afectate de masurile Gazprom a fost suficient de dura pentru a aminti Rusiei de situatia critica in care se afla in anul 2006.

In acest an, Federatia va detine, pentru inceput, conducerea G8 si spera sa-i convinga pe partenerii sai din acest grup ca merita sa adere la Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). Iar pentru aceasta, Rusia are nevoie de ceva mai mult decat sa-si intemeieze intreaga crestere economica si sa-si argumenteze forta politica prin enormele resurse energetice, care s-au detasat, in ultimii ani, drept singurul instrument de dezvoltare postsovietica.
Intr-o luare spectaculoasa de pozitie, un grup de inalti diplomati europeni si americani au condamnat decizia Gazprom de sistare a gazelor pentru Ucraina chiar in ziua in care livrarile catre aceasta tara au fost reluate.

Citati de presa internationala, ei au pus la indoiala insasi capacitatea lui Putin de a conduce G8 si de a se bucura de increderea statelor occidentale. Lucru speculat, in prealabil, in momentul in care unul dintre consilierii de varf ai acestuia, Andrei Ilarionov, a demisionat din functie la sfarsitul anului trecut. Apreciat drept unul dintre cei mai inversunati reformisti de la Moscova, Ilarionov declara, atunci, pentru revista "Time": "Cand am preluat aceasta slujba (in 2000 - n.r.), vorbeam despre promovarea unei politici economice liberale... Acum, statul a evoluat in directia opusa", sub bagheta lui Vladimir Putin.

Dilema ucraineana

Ucraina, pe de alta parte, dupa criza din ultimele doua saptamani, ramane cu o lectie invatata pe propria-i piele. Respectiv ca Rusia nu si-a pierdut reflexele consacrate in ultimii ani, acelea de a apela la parghiile economice, politice si chiar militare pentru a-si tine in frau "satelitii" care manifesta tendinte de orientare proeuropeana sau proamericana.

In conditiile in care o disputa similara, dar la scara mult mai redusa - cea determinata de sistarea gazelor rusesti catre Republica Moldova - nu a fost inca rezolvata, in absenta unui intermediar cenusiu precum RusUkrEnergo, Ucraina nu are motive sa se astepte la un ton mai dulce din partea Moscovei, cand acordul de saptamana trecuta va ajunge la scadenta. S-a mai intamplat o data, in 2003, cand o oarecare relaxare proapuseana a regimului Kuci-ma ducea la notoriul conflict asupra Stramtorii Kerci de la Marea Neagra.

UE si caldura din calorifere

Pentru Ucraina si Europa deopotriva, prima tentatie este - asa cum s-a dovedit in declaratiile din ultimele zile ale liderilor de la Kiev, dar si din capitalele multor state europene - aceea de a cauta alternative pentru aprovizionarea cu gaze naturale, fie ca este vorba despre Marea Nordului sau despre Turkmenistan si alte state central-asiatice.

Problema este insa una de fond, dupa cum a aratat comisarul UE pentru energie, Andris Pielbags. Potrivit acestuia, tarile dependente de gazele rusesti, in special cele europene, au nevoie de o "politica de coeziune in materie de securitate a aprovizionarii cu energie" si de un "mecanism de solidaritate comunitara in general".

Dupa cum afirma Philip Wright, expert in domeniu la Universitatea din Sheffield (Marea Britanie), citat de presa saptamanii trecute, o asemenea perspectiva contrazice tendintele euro-pene din ultima vreme, de privatizare a industriei gazelor naturale. UE ar urma, in viitorul apropiat, sa favorize-ze sistemul de control statal asupra acestui domeniu, afirma Wright, deoarece "responsabilitatea de a-i tine pe oameni la caldura revine guvernelor... Conform acestei responsabilitati, Uniunea sau guvernele nationale trebuie sa inceapa sa intervina pe piata, ceea ce e foarte dificil in conditiile actuale".

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe