Singur in camera lui din Bonn, Germania, Friedhelm Hillebrand statea la masina lui de scris, tastand diferite propozitii si intrebari aleatoare pe o hartie. Pe masura ce avansa, Hillebrand numara caracterele, semnele de punctuatie si spatiile de pe pagina. Fiecare propozitie si fraza avea maxim doua linii si majoritatea se incheiau sub 160 de caractere.

Acesta a a devenit “numarul magic” al lui Hillebrand – si cel care a dus la standardul pe care toti il acceptam astazi ca pe ceva absolut normal in mesajele text, scrie Los Angeles Times.

“Este absolut suficient”, isi aduce aminte ca a gandit Hillebrand, in 1985, la varsta de 45 de ani. “Absolut suficient”.

Cercetatorul in comunicatii si o multime de alti colegi incercau sa puna la punct un plan de standardizare a tehnologiei ce urma sa permita telefoanelor mobile sa trimita si sa afiseze mesaje text. Din cauza lungimii de banda reduse si a retelelor wireless din acea vreme, fiecare mesaj trebuia sa fie cat mai scurt posibil.

Inainte de experimentul nu foarte stiintific ce-i drept, Hillebrand a discutat in contradictoriu cu un prieten care sustinea ca 160 de caractere nu sunt nici pe departe suficiente. “Prietenul meu spunea ca piata nu va accepta asa ceva. Eu eram mai optimist”.

Citeste integral povestea SMS-ului pe Wall-Street.ro


Despre autor:


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.