De ce concurenta nu e libera

Este semnificativ faptul ca dintre toate capitolele de negociere dintre Romania si Uniunea Europeana cele care creeaza cele mai multe probleme, motiv pentru care nu au fost incheiate pana in prezent sunt cel privind justitia si afacerile interne si cel privind concurenta. Aceste doua capitole sunt fundamentale pentru a evalua modul in care tara noastra satisface criteriul politic si cel economic privind integrarea.

Care sunt principalele reprosuri ale Comisiei Europene privind politica romaneasca in domeniul concurentei? Ele se refera la rolul Consiliului Concurentei, la modul in care legislatia specifica, in principal cea privind ajutorul de stat, este conforma acquis-ului comunitar si la felul in care Guvernul Romaniei intelege sa utilizeze ajutoarele de stat. Aceasta pozitie este impartasita si de Fondul Monetar International care avertizase deja Guvernul Romaniei cu privire la unele situatii punctuale, cum ar fi cazul RAFO Onesti. FMI a ramas surprins, si nu a ezitat sa-si manifeste surprinderea, cu privire la modul in care Guvernul a abordat problema RAFO, transferand catre Asociatia de Valorificare a Activelor Statului creante in valoare de aproximativ 400 de milioane de euro. Suma uriasa daca socotim ca ea este egala cu totalul subventiilor pentru agricultura acordate pe intregul an 2004.

In anul 2004 Guvernul a facut uz pana la abuz de ajutoarele de stat. Ele au reprezentat circa 3% din PIB, in conditiile in care potrivit reglementarilor europene, aceste ajutoare nu trebuie sa reprezinte mai mult de 0,5% din PIB.

La aceste aspecte, mentionate expres in textul capitolului de negociere se adauga altele care demonstreaza ca economia romaneasca nu este una de tip concurential. Exista inca numeroase monopoluri, atat la nivel central cat si la nivel regional. O parte insemnata a preturilor, cu implicatii semnificative in consumul populatiei, continua sa fie stabilite de stat. Accesul la resurse este ingradit iar banul public este orientat discretionar catre firme ce fac parte din oligarhia politica-financiara. Favoritismele acordate prietenilor regimului, fie in tranzactionarea creantelor, fie in procesul de privatizare, fie in implicarea in investitiile publice, a ajuns, pe durata ultimei guvernari, la sume de ordinul miliardelor de euro.

Implicatiile economice ale proliferarii mecanismelor neconcurentiale sunt majore. Ele sunt insa agravate de consecintele in plan politic. Concurenta este expresia economica a democratiei. O economie concurentiala opune rezistenta abuzurilor de natura politica si impiedica proliferarea clientelismului. In schimb, o economie monopolista si clientelara poate constitui suportul pentru denaturarea procesului democratic. Este, din pacate, cazul Romaniei. Economia romaneasca este utilizata ca suport financiar pentru intarirea structurilor politice. Monopolurile economice se suprapun adesea peste monopolurile de stat si peste cercurile de putere politica. Interventionismul de stat este un criteriu de alocare a resurselor mult mai semnificativ decat piata de capital. Nu este, de altfel, intanmplator, faptul ca piata de capitaluri, care este expresia cea mai inalta a democratiei economice, are mai degraba un rol decorativ in Romania.

Nu este, de aceea, intamplator, faptul ca tocmai capitolul privind justitia, temelie a statului de drept si capitolul privind concurenta, temelie a expresiei economice a statului de drept, sunt in mare suferinta.

Apare, astfel, limpede, ca economia nu se poate emancipa decat in masura in care democratia se va consolida in Romania. Leacul pentru ameliorarea mediului de afaceri, este, de aceea, mai degraba politic decat economic.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe