Decretele nevazute ale PCR

Cercetatorii recunosc ca "sindromul secretomaniei" nu le-a permis sa sape mai adanc, dar spera ca arhiva Secretariatului General al Guvernului le va furniza noi nestemate ale comunismului.

Consiliul de ministri al Republicii Socialiste Romania hotara, in decembrie 1970, ca in spitalele bune ale Capitalei nu ajungeai in functie de boala, ci de functia in partid. Astfel, in Sectia A a Spitalului "Elias" (cunoscut ca spital al nomenclaturii) se puteau interna numai demnitarii cu staif: membrii si supleantii Comitetului Executiv si secretarii CC al PCR, impreuna cu sotia, copiii si parintii ambilor soti; presedintele, vicepresedintii si secretarul Consiliului de Stat, impreuna cu sotia sau sotul; presedintele si vicepresedintii Marii Adunari Nationale; membrii Guvernului; prim-secretarul CC al UTC, impreuna cu sotia sau sotul; procurorul general, presedintele Tribunalului Suprem, rectorul Academiei "stefan Gheorghiu", impreuna cu sotia sau sotul; presedintele Academiei si presedintii academiilor de stiinte, impreuna cu sotia sau sotul.

IICCR recunoaste ca nu a descoperit tocmai crime ale comunismului, ci mai degraba fapte care arata cum activismul de partid le facea viata mai dulce comunistilor de frunte si familiilor acestora. "Doar pe acestea le-am gasit, dar ele sunt extrem de interesante pentru istorici: tratamentul preferential pentru activistii de partid sau al fostilor ilegalisti comunisti", explica presedintele IICCR, istoricul Marius Oprea. Directorul IICCR, istoricul Stejarel Olaru, arata valoarea acestor documente pentru cercetatori: "Noi cautam in arhive tot ce inseamna acte care au stat la baza functionarii regimului comunist, pentru ca orice cercetator care are nevoie de ele sa le poata accesa. Vor urma si altele, mai spectaculoase, pe masura ce le vom gasi".

De ce ascundea PCR aceste hotarari legislative de ochii lumi, tinandu-le la secret, nici chiar oamenii care au lucrat in sistem nu stiu. Deputatul PSD Valer Dorneanu, fost consilier al Consiliului Legislativ intre 1985 si 1989, isi aminteste sistemul: "Exista aceasta practica de a nu publica hotarari guvernamentale sau decrete prezidentiale. Emitentii decideau asta dupa anumite criterii pe care numai ei le stiau sau le hotarau pe loc. Ele se comunicau doar institutiilor direct interesate". Daca regimul comunist traia dupa o logica greu de inteles, istoricul Cristian Vasile, colaborator la Raportul Tismaneanu, nu isi explica de ce, dupa revolutie, aceste documente nu au devenit publice: "Mi se pare aberant ca aceste documente nu au fost publice chiar din ianuarie 1990. Nu sunt mari revelatii, dar in respectiva perioada Ion Iliescu si guvernantii vremii considerau ca se creeaza un precedent si ca se va ajunge la dosarele de cadre. Era un bulgare de zapada care putea creste".