Se stie putin despre marile tradari din Securitate. Timp de 17 ani, multi au incercat sa acrediteze ideea ca ofiterii din serviciile secrete romanesti au fost niste patrioti, exceptie facand doar Pacepa. A spus-o, la un moment dat, chiar unul dintre fostii sefi ai Serviciului de Informatii Externe, Claudiu Saftoiu

Insa, daca arunci o simpla privire la ce s-a petrecut atat in Securitatea interna, cat si in spionajul romanesc de dinainte de 1989, vezi ca numai patrioti

Nau fost agentii mai mult sau mai putin acoperiti. Spionajul, de pilda, a avut pierderi mari chiar inainte de fuga generalului Pacepa. Oameni care cunosteau perfect cum functioneaza sistemul au trecut la „dusman“ nu din motive ideologice, ci pentru ca aveau ce vinde. Daca Securitatea a fost tradata de cei despre care se credea ca sunt soldatii cei mai credinciosi, au fost si momente cand serviciul a stiut sa-si aleaga cu abilitate agentii. Unul dintre acestia, ca sa dam cel mai recent exemplu, este Constantin Balaceanu-Stolnici. Azi, fara patima despre cei care au defectat si despre cei care au lucrat cu s&a
circ;rg pentru Securitate.

In toamna anului 1969, locotenentul-major Mihai I. Atanasiu, agent al spionajului romanesc, deplin conspirat in Franta, a dezertat. Lovitura a fost usturatoare pentru Centrala de la Bucuresti. Drept dovada, locotenentul-major este condamnat la moarte, in contumacie. Acest fapt insemna ca autoritatile din Romania recunosteau apartenenta lui Atanasiu la serviciul de spionaj. Mai mult, o intreaga echipa a fost trimisa pe urmele lui Atanasiu pentru a-l captura. Operatiunea, coordonata chiar de catre seful si adjunctul Directiei de Informatii Externe, respectiv Nicolae Doicaru si Ion Mihai Pacepa, a esuat, pentru ca francezii au stiut sa-l ascunda foarte bine pe spion.

O alta dezertare mai putin cunoscuta, care insa a facut ravagii la Bucuresti, a fost a lui Emilian Alexandru. Omul fusese director al Serviciului Coduri din Ministerul de Externe si avea ce vinde, mai ales ca ani buni lucrase mana in mana cu spionajul romanesc. Si pierderea capitanului Constantin Ruiu a dat peste cap spionajul romanesc de la acea vreme. Era deplin conspirat ca functionar la Banca de Reconstructie si Dezvoltare, iar Centrala astepta mult de la el. Insa, la un moment dat, Ruiu a disparut fara urma, motiv pentru care mai multi agenti ai DIE au fost retrasi de la post.

Spioni chemati la sedinte de partid

Responsabilitatea defectiunii lui Ruiu apartine si Centralei de la Bucuresti, mai precis sefilor acesteia. Ofiterilor deplini conspirati li se cerea imperativ sa participe la sedintele de partid din ambasade, in cazul nostru cea de la Washington, motiv pentru care riscul deconspirarii era maxim. Nu-i exclus ca Ruiu sa fi fost mirosit de americani si apoi „intors“, pentru ca, ulterior, sa iasa din scena. Cert e ca nu se stie precis nici pana azi ce s-a petrecut cu ofiterul. Un alt agent DIE deplin conspirat a fost capitanul Virgil Tipanut. Locuia la Oslo, impreuna cu sotia si copiii, iar oficial lucra pentru Ministerul Comertului Exterior si al Cooperarii Economice Internationale. S-a pierdut in ceata, impreuna cu toata familia, chiar cand de la Bucuresti se indreptau spre Oslo alti doi agenti deplin conspirati pentru a-l controla.

Lista dezertarilor de dinaintea fugii generalului Pacepa e lunga. Insa, azi am vorbit doar despre agentii mai putin cunoscuti, dar foarte importanti pentru Directia de Informatii Externe.Raspunsul DIE la dezertarile masive a fost si el unul care, cel putin pentru conducerea de atunci a Romaniei, trebuia sa para unul drastic - pedepsirea tuturor defectorilor. Mai mult, spionii aveau sa simta permanent presiunea conducerii DIE pentru a fi convinsi de faptul ca ii astepta glontul daca dezerteaza. O prostie mai mare nici ca se putea, din motive lesne de inteles.


Despre autor:

Gardianul

Sursa: Gardianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.