CNSAS, aceasta bata in moalele capului data societatii romanesti, a naucit pe aproape toata lumea. Primesti o citatie, face Dinescu o aluzie sau o gluma, gata. Orice institutie a statului, orice demnitate se pleaca spasita in fata banuielilor domnului Dinescu. Nimeni nu mai intreaba despre autoritatea in virtutea careia cineva „este chemat”

. Spaima oricarui lider de opinie este suficienta pentru a oferi raspuns la aceasta intrebare banala. Ce Politie?! Ce Procuratura?! Floare la ureche, mai discuti, iti mai sustii punctul de vedere. Cu CNSAS-ul nu! Te-a citat, te-a terminat. Pe treptele cladirii nu te asteapta mitralierele, te asteapta camerele de luat vederi. Pe care Mircea Dinescu salta vioi si cinic, asemenea unui comandant de pluton de executie. Biserica Ortodoxa Romana are pivnite. CNSAS-ul are subterane mizere, cotloane imunde, imbacsite de interse politice murdare, din care a defulat Mircea Dinescu. Acesta noua stea a Romaniei. „Dreptatea sunt eu” - un tic verbal, contrapus unei dezbateri care, probabil, lipseste din aureola intelectuala a domnului Dinescu: „Sacru si profan”. Giamparaua ideologica dintre Tismaneanu, Dinescu si - mai nou - Doru Dobrincu, noul director al Arhivelor Nationale - este deranjanta si iti sparge urechile cu acordurile muzicii compuse nu de George Enescu, ci de un alt George.
Dragos Moldovan

Inca de la infiintarea sa, Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Fostei Securitati i s-a contestat rolul si scopul. La inceput nobil in acceptiunea unora, adica sa indrepte ceea ce a fost rau, incet, incet, totul s-a transformat intr-o vanatoare de vrajitoare, comandata bineinteles. Si dupa atata vreme, demersul a devenit la fel de inutil ca si legea lustratiei. Pe sistemul, “pac la Rasboiu`!” , nu sunt putini cei care afirma ca un dosarel bine tinut sub cheie la CNSAS se poate transforma intr-o arma politica formidabila si sigura totodata. Si atunci, ne intrebam, pe buna dreptate: a devenit CNSAS un instrument menit de a regla diferite conturi si de a plati polite? Intrebarea care se tot pune in ultima vreme este cine a murit de a ajuns CNSAS-ul imparat si cine ii da lui caderea morala sa judece si sa dea verdicte. Mai ales acum, cand s-a dat drumul la dosariada. In aceste zile, deconspirarea mai degraba e un spectacol mediatic dat pe scarile institutiei, celebre fiind conferintele de presa tinute de Mircea Dinescu, in aer liber. Sa chemi preotii sa se spovedeasca la CNSAS, asta n-am mai auzit-o si intrece orice putere de intelegere. “Tara e asta, mai, Costache?”. Nu e, nene Iancule, nu e. Evenimentul nefericit pe care l-a prilejuit trecerea la cele vesnice a Prea Fericitului Patriarh Teoctist a facut ca razboiul rece dus cu Biserica Ortodoxa Romana sa treaca in linia intai. Care e scopul? Ce-i mana pe ei in lupta? Biserica Ortodoxa Romana este, de atata vreme, institutia in care romanii au cea mai mare incredere. Si asta deranjeaza, chiar foarte mult. Si, cum spuneam, momentul pentru a porni acest atac fara precedent a venit. Unsprezece inalti ierarhi ortodocsi sunt asteptati, incepand de astazi, la audieri de catre membrii Colegiului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. In Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane nu este prevazut nicaieri faptul ca Patriarhul trebuie ales dupa o verificare CNSAS. Numai ca legea o facem noi, ca suntem mai smecheri. Si aici vine partea interesanta. Logica e urmatoarea: indiferent cine va fi ales Patriarh, obiectivul este sa se arunce cu noroi asupra Bisericii Ortodoxe Romane si scopul este acela ca, din toata aceasta poveste, biserica sa iasa patata si aratata cu degetul, fluturandu-se dosarele de la CNSAS. A inceput pelerinajul din saptamana Patimilor la CNSAS. Inalti prelati ai BOR, nejustificat si fara niciun fel de bun simt, sunt chemati unul cate unul la audieri. Cu programare! Unde s-a mai pomenit asa ceva? Bartolomeu Anania al Clujului afirma ca o astfel de invitatie “poarta toate semnele unei inadmisibile imixtiuni in treburile interne ale unei institutii autonome”. Biserica are legile ei dupa care se autoguverneaza si trainicia acestor canoane o demonstreaza sutele de ani de istorie. Acum, ne-am trezit dupa 17 ani de la Revolutie, dupa ce sfarsit cu toate problemele si totul merge grozav in tara asta, sa chemam preoti la judecata “Sfantului Sinod” al CNSAS. Daca au facut sau nu pacate, lasati-i, ca are cine sa-i judece si nu transformati, daca mai era nevoie, CNSAS intr-o a doua Securitate... democrata. Ce-i drept, orice padure are si ea uscaturile ei, si au fost preoti care au calcat pe cuvantul Evangheliei, dar nu spurca o intreaga institutie, cea mai trainica si mai iubita de poporul roman. Inaltii prelati ai BOR nici macar nu ar trebui sa raspunda “invitatiei” la audieri. Ieri, pe o televiziune, curgea intrebarea adresata de telespectatori, adica acestia erau chemati sa-si dea cu parerea daca dosariada pornita impotriva preotilor are vreun scop precis. Un scop, pana acum are, acela de a discredita Biserica in ochii romanilor. Altul, la fel de interesant, spunea un telespectator, este acela de a arunca praf in ochii contribuabililor si pentru a demonstra ca aceasta institutie exista si face si ea ceva, pe sistemul “Mircea, fa-te ca lucrezi”... la CNSAS!.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.