Abuz la secret

Multe dintre marile dosare au fost si continua sa fie solutionate pe baza unor probe obtinute in urma interceptarilor convorbirilor telefonice si a comunicatiilor. In cele mai mediatizate cazuri, procurorii au obtinut probe folosindu-se de Legea sigurantei nationale motivand ca persoanele vizate reprezinta un adevarat pericol.

Astfel, nu de putine ori, persoane, mai mult sau mai putin vinovate, au fost condamnate exclusiv pe baza acestor probe realizate in urma interceptarilor. Ce nu s-a spus pana in momentul de fata este ca Parchetul General comite de multe ori un adevarat abuz.

Asta intrucat refuza sa prezinte instantei de judecata autorizatiile de interceptare, motivand, in mod absurd, ca acestea sunt clasificate "secrete de stat", nivel de secretizare "strict secret". Practic, procurorii cer condamnari in baza unor probe obtinute prin ascultarea telefoanelor, despre care judecatorii nu stiu daca sunt sau nu legale. Refuzul Parchetului de a arata autorizatiile ii pune pe judecatori in situatia de a da un verdict fara a putea verifica legalitatea probelor.

De asemenea, de multe ori instanta, neavand autorizatiile de interceptare, inlatura, pe buna dreptate, probele obtinute in urma ascultarii telefoanelor. Astfel, infractori periculosi scapa cu ani mai putini de puscarie.

Ultimul caz de acest gen a fost cel al fratilor Camataru. Judecatorii au inlaturat convorbirile telefonice din dosar pentru ca nu au putut sa verifice legalitatea administrarii probelor de catre anchetatori, reducand in cele din urma pedepsele inculpatilor.

Nebunia secretizarii intrece orice limita. Asta pentru ca in afara de mandatele care sunt secretizate si refuzate instantei, si echipamentele tehnice intrebuintate la efectuarea inregistrarilor sunt clasificate ca secret de stat. Astfel, frizand absurdul, este aproape imposibil sa se dovedeasca ca inregistrarea prin care procurorii cer condamnarea unei persoane apartine intr-adevar acesteia.

Cazul Camataru

Sa luam, spre exemplu, cazul fratilor Camataru. Curtea de Apel (CAB) Bucuresti a solicitat atasarea la dosar a autorizatiilor de interceptare, admitand efectuarea unei expertize tehnice privind suportii originali pe care se afla inregistrarile, precum si vocile inregistrate. Parchetul a remis o adresa din care rezulta ca autorizatiile de interceptare solicitate de instanta sunt clasificate in clasa "secrete de stat", nivel de secretizare "strict secret". "Emitentul autorizatiilor - procurorul - a atribuit acestora nivelul de secretizare, intrucat datele si informatiile care au stat la baza solicitarii emiterii acestor autorizatii au fost protejate de institutia care le-a strans si gestionat (MAI-DGIPI)", arata CAB in urma raspunsului primit de la Parchet. Pentru a fi declasificate aceste autorizatii, s-a sustinut ca este nevoie de o hotarare a Guvernului, "insa numai la solicitarea motivata a emitentului". Pentru motivarea unei asemenea solicitari, Parchetul a cerut puncte de vedere cu privire la oportunitatea unei propuneri pentru declasificarea informatiilor secrete atat MAI-DGIPI cat si SRI. DGIPI a anuntat ca analizeaza oportunitatea declasificarii, SRI nu a dat nici un raspuns. Nu s-a intamplat nimic. Mai mult, ca urmare a unei solicitari a CAB, Guvernul Romaniei a comunicat ca nici Parchetul General si nici alta autoritate publica nu au solicitat declasificarea mandatelor. Practic, instanta a fost "aburita" cu vorbe si referiri la legi privind declasificarea, insa procurorii nu au miscat un deget pentru ca judecatorii sa verifice legalitatea probelor. Nici DGIPI nu a facut nimic in aces sens.

Drepturile omului violate de legea 51/1991

In replica, in recurs, procurorii acuza Curtea de Apel de exces de putere si arata ca judecatorii au inlaturat referatul intocmit de instanta de fond in care s-a consemnat ca Parchetul a prezentat mai multe autorizatii de interceptare. Totusi, CAB a precizat ca referatul intocmit de prima instanta care ar fi "consultat" una dintre autorizatii, in conditiile in care din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice rezulta ca acestea sunt mai multe, nu poate fi avut in vedere sub aspectul administrarii probelor si nu tine locul autorizatiilor".

Curtea de Apel a criticat si legea 51/1991 privind siguranta nationala. "Legea reprezinta o ingerinta in exercitiul dreptului la corespondenta, prevazut si protejat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Legea prevede dreptul procurorului, adica al unei persoane din afara puterii judecatoresti, de a emite o autorizatie in baza careia comunicatiile oricarei persoane pot fi interceptate de organele cu atributii in domeniul sigurantei nationale, in cazul in care acestea apreciaza ca exista o amenintare la adresa sigurantei nationale a Romaniei. Potrivit art. 10 din aceeasi lege, activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale are caracter de secret de stat, iar accesul la informatiile clasificate se face in conditiile impuse de legislatia in materie. Toate aceste dispozitii legale au servit ca justificarea Parchetului pentru refuzul de a depune la dosarul cauzei autorizatiile de interceptare", arata CAB.

Autorizatiile puteau fi aratate

Surse din Parchetul General sustin ca autorizatiile de interceptare trebuiau si puteau fi aratate instantei.

"Se putea gasi o cale chiar daca judecatorul nu avea certificat de securitate. Parchetul putea sa dea sefului instantei autorizatiile. Sa gaseasca o procedura la presedintele Curtii de Apel sau la presedintele sectiei si sa lamureasca problema. Nu sunt de acord nici cu judecatorul care a declarat probele ilegale, dar nici cum a procedat Parchetul. Se putea gasi o varianta de a se arata mandatele, inclusiv prin nesecretizare. Cum s-a intamplat la fond, acolo unde autorizatiile au fost prezentate. In mod normal trebuia sa se duca cu autorizatiile la judecator si sa le arate, nu era nici o problema. Nu stiu ce motive a avut Parchetul de nu a dispus desecretizarea. Daca nu se intelegea cu judecatorul, pentru ca acesta vroia neaparat sa le desecretizeze, instanta nu putea sa prezinte mandatele in sedinta. Dar putea sa le citeasca, sa le vada si sa se pronunte prin incheiere ca i-au fost prezentate. Se puteau lamuri multe probleme de-a lungul timpului si nu sa ne imbracam sub masca secretului de serviciu sau a altor secrete. Pe acele mandate sunt date care puteau fi prezentate judecatorului... Dar daca se umfla muschii pe unii si pe altii", ne-a declarat un procuror din cadrul Parchetului General.

Puterea executiva intervine in procesele penale

O parte importanta a acuzatiilor aduse fratilor Camataru sunt sustinute in tot sau in parte, ca si mijloace de proba, de inregistrarile unor convorbiri telefonice.

"Cu alte cuvinte, se solicita instantei sa valorifice niste mijloace de proba pe care insa nu le poate cenzura sub aspectul legalitatii administrarii lor, in lipsa autorizatiilor care au stat la baza inregistrarilor. Curtea apreciaza ca legislatia romana in materia sigurantei nationale contravine Conventiei Europene a Drepturilor Omului, nefiind de natura a oferi garantii suficiente impotriva oricarei ingerinte arbitrare a puterii publice in exercitarea acestui drept", mai arata CAB. Judecatorii au stabilit ca legislatia romana in materia sigurantei nationale poate servi ca justificare pentru probarea unor infractiuni de drept comun. "Ramane la aprecierea exclusiva a puterii executive, singura care poate decide asupra desecretizarii, daca o instanta judecatoreasca poate avea acces la acte care pun in discutie legalitatea unor probe.

In masura in care asemenea informatii nu se desecretizeaza, accesul la ele nu se poate face decat in conditiile legislatiei privind protectia informatiilor clasificate, ceea ce presupunea ca judecatorul ce intra in compunerea completului desemnat in mod aleatoriu sa posede un certificat de securitate. O alta solutie, la fel de inacceptabila ar fi trimiterea cauzei la un alt complet care sa posede un certificat de securitate, ceea ce ar aduce atingere repartizarii aleatorii a cauzei si ar ridica serioase semne de intrebare in privinta impartialitatii instantei. Optiunea Parchetului pentru sistemul semiocult de inregistrare a convorbirilor telefonice prevazut de legea 51/1991, refuzul de a efectua orice demers concret pentru desecretizarea autorizatiilor reprezinta argumente pentru a considera ca inregistrarea convorbirilor s-a facut fara respectarea cadrului legal in vigoare. Indiferent daca autorizatiile de interceptare a comunicatiilor isi pastreaza caracterul de secret de stat sau vor fi desecretizate, accesul instantei de judecata la acestea depinde in exclusivitate de puterea executiva care intervine astfel in desfasurarea unui proces penal, situatie inadmisibila si incompatibila cu statul de drept si principiul separarii puterilor in stat", mai arata CAB.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe