Moartea artistului, lucid si curajos pina in ultimele clipe, a stirnit un val de tristete care a cuprins de la muzicieni pina la colegi de radio si de teatru, incluzindu-l si pe presedintele Basescu.

Ieri a incetat din viata actorul Florian Pittis, cea mai frumoasa voce a teatrului romanesc. Artistul, in virsta de 63 de ani, a murit din pricina unui cancer la prostata. El fusese internat de urgenta la Institutul Oncologic din Bucuresti, saptamina trecuta, si ceruse in mod expres sa nu se dea detalii presei despre boala sa. Recent, starea lui se inrautatise, iar in ultimele momente de luciditate a cerut sa fie impartasit de un preot. Florian Pittis a fost „curajos“ si a aratat „mult umor si foarte multa demnitate“, au declarat medicii care l-au ingrijit, potrivit NewsIn.

Pittis s-a nascut pe 4 octombrie 1943, in Bucuresti. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Lazar“ din Capitala, la sectia real, iar in 1966 a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica (IATC), la clasa actorului Radu Beligan. Pasiunea pentru scena s-a manifestat inca din 1958, cind a intrat in Cercul dramatic infiintat la liceu de actorul Petre Gheorghiu de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“. In acelasi an a facut figuratie in spectacolul „Omul cu mirtoaga“, la Teatrul National.

Florian Pittis a fost actor al Teatrului Bulandra, jucind in anii de glorie ai acestui teatru in mari montari in regia lui Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Andrei Serban sau Alexandru Tocilescu. Putini stiu ca detinatorul celei mai frumoase voci romanesti a ratat in primul an admiterea la IATC, pentru ca era ririit. In anul urmator a luat lectii intensive de dictie si s-a angajat ca electrician la Teatrul Bulandra, timp in care a urmarit toate spectacolele, seara de seara, si toate repetitiile. Recordul de vizionare a fost la spectacolul „Cum va place“, pe care l-a vazut de 236 de ori. Pittis a afirmat ca „norocul“ lui a fost Liviu Ciulei, care i-a propus, intr-o seara, sa inlocuiasca un actor, iar mai tirziu, cind regizorul a devenit director la Bulandra, l-a si angajat. In prima sa aparitie pe scena teatrului, in 1961, a jucat in rolul pajului din piesa „Cum va place“ de Shakespeare. La Bulandra, a fost Alencon din „Elisabeta I“ de Paul Foster, Aliosa din „Azilul de noapte“ de Gorki, Edmund si Jamie din „Lungul drum al zilei catre noapte“ de Eugene O'Neill, si Ariel din „Furtuna“ de Shakespeare, toate in regia lui Liviu Ciulei. Un alt rol important a fost Laertes din „Hamlet“, in regia lui Alexandru Tocilescu.

Infocat iubitor de muzica rock, nu si-a taiat celebrele plete nici sub comunisti, replicind mereu: „Nu conteaza cit de lung ai parul, important e cit si cum gindesti“. Tinerii se adunau cu miile in anii '80 la sala de la Gradina Icoanei a Teatrului Bulandra pentru a-i vedea celebrul one-man show „Cintec despre mine insumi“ in care interpreta versuri de Walt Whitman cu muzica rock pe fundal, spectacol interzis de cenzura comunista. Ca regizor a montat „Cum se numeau cei patru Beatlesi“, „Ciinele gradinarului“, „Meditatiile Ritei“ si „Black and White“. In muzica, s-a facut cunoscut intr-un trio cu Anda Calugareanu si Dan Tufaru, iar mai tirziu, la Cenaclul Flacara. In 1992 a intemeiat, alaturi de Mircea Baniciu si Mircea Vintila, formatia Pasarea Colibri, impreuna cu care a inregistrat citeva albume. A semnat cronici muzicale in diverse publicatii, iar dupa caderea regimului comunist a devenit directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Romane, transformat in Radio3net.ro, ce emite exclusiv pe Internet. Si-a adus o contributie notabila la popularizarea muzicii rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice in cadrul seriei „Pittis Show“.

In televiziune, a aparut mult in emisiunile realizate de regretatul Alexandru Bocanet. In film a jucat in peliculele pentru copii ale Elisabetei Bostan, „Veronica“ si „Mama“, in „Gioconda fara suris“, „Adio, draga Nela“ si „Innebunesc si-mi pare rau“. Deschis intotdeauna la nou, Pittis a fost primul actor roman cu web site propriu. La deschiderea paginii sale de net, aparea o locomotiva cu aburi, ca semn al pasiunii sale pentru echipa ceferistilor. Intrebat de ce i se spune „Motu“, raspundea cu umor: „Pentru ca asa sint eu, mai cu mot“. De fapt, cea care l-a numit prima data Motu a fost bunica lui din partea tatalui pentru ca, fiind primul nepot, era intr-adevar „mai cu mot“. Numele sau de familie a fost scris gresit in certificatul de nastere cu doi de „t“, de un „contopist betiv“, cum povestea adesea. In afara activitatii artistice, Pittis era mason si membru al Clubului Aristocratic Rapid, echipa de fotbal al carei fervent sustinator era.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.