Prima zi a unui jurnalist sub acoperire in Irak

La baza militara americana Al Taqaddum exista chiar si o biserica multiconfesionala, unde slujesc un preot catolic, dar si un pastor protestant. Nu de putine ori, Father Spencer, blandul capelan catolic de la Al Taqaddum, oficiaza slujba din timpul saptamanii in fata a numai trei oameni: de la stanga la dreapta, un muncitor roman, un soldat american si un politist ugandez.

Spencer are aproape 2 metri inaltime si un mic birou unde traieste inghesuit intre Biblii, cartoane cu Coca-Cola, laptopuri si veste antiglont. Colegul sau, pastorul protestant, are mai multi adepti - de obicei, capela din lemn i se umple. Faptul ar putea parea paradoxal, stiut fiind ca cel mai raspandit cult religios in SUA este catolicismul. Tot in cadrul bazei functioneaza si un oficiu de coletarie rapida, unde concurenta "de piata" este acerba. De exemplu, la o firma particulara se plateste 120 de dolari pentru trimiterea cu avionul a unui colet de 10 kg, pe cand Armata SUA percepe doar 60 de dolari la aceeasi greutate si expediaza pachetul cu nava. La Al Taqaddum exista de toate, iar unde exista de toate, este musai sa ajunga si romani.

Filtre de perchezitie

La ora la care impreuna cu cei 50 de romani am coborat din vechiul bimotor Antonov, Aeroportul Bagdad era pustiu. Aici urma sa fim despartiti in doua grupuri, vreo 40 urmand sa plecam spre baza militara de la Al Taqaddum. Intr-un colt, un soldat de culoare si un caine-lup privesc fara interes coloana nou-venitilor. Este 13 octombrie 2006 si o ceata laptoasa ascunde privirilor hangarele uriase si avioanele stationate la sol. Nimic nu prevestea ca, doua luni mai tarziu, acelasi bimotor avea sa se prabuseasca, pe aeroport, incarcat cu muncitori turci si basarabeni. La intrarea in checkpoint, un afis urias anunta curiosilor limita in care cei care ies din Irak au dreptul sa scoata bijuterii si bani: 10.000 de dolari. Incolonati, intram in aeroport si suntem ghidati catre filtrele de perchezitie: sunt patru, dintre care cel putin unu apartine firmei americane de paza Blackwater. Americanii sunt binevoitori, glumesc cu noi, in schimb, ofiterii irakieni ne privesc cu suspiciune.

Desculti in Bagdad

Aeroportul este supraaglomerat si peste tot saracia isi ranjeste coltii din peretii uniti prin arcade ample, incarcati cu arabescuri miniaturale orientale. Te intrebi unde sunt potcoavele maure in stil Mudejar. La unul dintre etaje suntem pusi sa ne descaltam. In pantofi pot fi camuflate bombe in miniatura. Ni se confisca brichetele. Folosite alaturi de spray-uri pot deveni arme redutabile. Fumatorii ofteaza. De obicei, li se intampla sa ramana fara tigari. Motivul de neliniste dispare la sosirea in tabara militara a infanteriei marine Al Taqaddum. Aici infloreste comertul cu tigari americane "Miami", deci tutun este!

Membrii echipajului de pe micul Antonov vorbesc ruseste, dar rup cateva cuvinte si pe romaneste. Glumesc cu romanii despre "avantajele" consumului de votca. Rusofonii au curaj ca au acceptat aceasta slujba. Tirurile sporadice ale insurgentilor fac din ruta Kuweit - Bagdad una dintre cele mai riscante din lume. Prima zi a unui jurnalist sub acoperire in Irak
de Traian George Horia

La fabricile din bazele militare americane, muncitorii romani traiesc mai bine decat la ei acasa

La baza militara americana Al Taqaddum exista chiar si o biserica multiconfesionala, unde slujesc un preot catolic, dar si un pastor protestant. Nu de putine ori, Father Spencer, blandul capelan catolic de la Al Taqaddum, oficiaza slujba din timpul saptamanii in fata a numai trei oameni: de la stanga la dreapta, un muncitor roman, un soldat american si un politist ugandez.

Spencer are aproape 2 metri inaltime si un mic birou unde traieste inghesuit intre Biblii, cartoane cu Coca-Cola, laptopuri si veste antiglont. Colegul sau, pastorul protestant, are mai multi adepti - de obicei, capela din lemn i se umple. Faptul ar putea parea paradoxal, stiut fiind ca cel mai raspandit cult religios in SUA este catolicismul. Tot in cadrul bazei functioneaza si un oficiu de coletarie rapida, unde concurenta "de piata" este acerba. De exemplu, la o firma particulara se plateste 120 de dolari pentru trimiterea cu avionul a unui colet de 10 kg, pe cand Armata SUA percepe doar 60 de dolari la aceeasi greutate si expediaza pachetul cu nava. La Al Taqaddum exista de toate, iar unde exista de toate, este musai sa ajunga si romani.

Filtre de perchezitie

La ora la care impreuna cu cei 50 de romani am coborat din vechiul bimotor Antonov, Aeroportul Bagdad era pustiu. Aici urma sa fim despartiti in doua grupuri, vreo 40 urmand sa plecam spre baza militara de la Al Taqaddum. Intr-un colt, un soldat de culoare si un caine-lup privesc fara interes coloana nou-venitilor. Este 13 octombrie 2006 si o ceata laptoasa ascunde privirilor hangarele uriase si avioanele stationate la sol. Nimic nu prevestea ca, doua luni mai tarziu, acelasi bimotor avea sa se prabuseasca, pe aeroport, incarcat cu muncitori turci si basarabeni.

La intrarea in checkpoint, un afis urias anunta curiosilor limita in care cei care ies din Irak au dreptul sa scoata bijuterii si bani: 10.000 de dolari. Incolonati, intram in aeroport si suntem ghidati catre filtrele de perchezitie: sunt patru, dintre care cel putin unu apartine firmei americane de paza Blackwater. Americanii sunt binevoitori, glumesc cu noi, in schimb, ofiterii irakieni ne privesc cu suspiciune.

Desculti in Bagdad

Aeroportul este supraaglomerat si peste tot saracia isi ranjeste coltii din peretii uniti prin arcade ample, incarcati cu arabescuri miniaturale orientale. Te intrebi unde sunt potcoavele maure in stil Mudejar. La unul dintre etaje suntem pusi sa ne descaltam. In pantofi pot fi camuflate bombe in miniatura. Ni se confisca brichetele. Folosite alaturi de spray-uri pot deveni arme redutabile. Fumatorii ofteaza. De obicei, li se intampla sa ramana fara tigari. Motivul de neliniste dispare la sosirea in tabara militara a infanteriei marine Al Taqaddum. Aici infloreste comertul cu tigari americane "Miami", deci tutun este! Membrii echipajului de pe micul Antonov vorbesc ruseste, dar rup cateva cuvinte si pe romaneste. Glumesc cu romanii despre "avantajele" consumului de votca. Rusofonii au curaj ca au acceptat aceasta slujba. Tirurile sporadice ale insurgentilor fac din ruta Kuweit - Bagdad una dintre cele mai riscante din lume.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe