Legea cultelor poate sa-i puna la index pe incorectii religios Nietzsche, Shakespeare, Cioran sau AC/DC

Care sint operele de arta care isca sa zaca in depozitele muzeelor daca articolul 13 din legea cultelor s-ar aplica ad litteram? Care sint cartile care pot fi puse la index pe motiv ca incita la "defaimare si invrajbire religioasa"? Ce spectacole ies din programele teatrelor daca, dupa lege, ofenseaza public simbolurile religioase?

Andrei Oisteanu, antropolog si istoric al religiilor, totodata presedinte al Asociatiei Romane de Istorie a Religiilor, isi expune raspicat punctul de vedere: "Nu sint impotriva spiritului articolului, ci mai degraba impotriva literei lui. Actuala formulare poate genera abuzuri inacceptabile intr-o societate deschisa. Prin urmare, sint pentru o formulare inteli-genta si o aplicare inteleapta a articolului in discutie".

Fara frescele de la Voronet

Antropologul propune o lista consistenta de carti pe care articolul 13 le-ar putea trimite direct la topitorie. Incepe cu Evanghelia dupa Ioan si mai multe lucrari ale Parintilor Bisericii, pentru remarcele antievreiesti pe care le contin. Din acelasi motiv, mai multe lucrari ale lui Martin Luther ar putea ridica probleme, un exemplu fiind "Despre evrei si minciunile lor" (1543). Nici piesa lui Shakespeare, "Negutatorul din Venetia", n-ar trece prin filtrul legii, pentru tot ce spune evreul Shylock despre crestini, dar si din cauza felului in care crestinii vorbesc, la rindul lor, despre evreul Shylock.

Pentru crestini, si Talmudul ar fi ofensator, din cauza unor afirmatii considerate jignitoare de acestia, dar si multe texte ale enciclopedistilor francezi: "Voltaire ii defaimeaza atit pe evrei, cit si pe crestini, sustinind ca evreii trebuie blamati nu pentru ca l-ar fi omorit pe Iisus (faimoasa acuzatie de deicid), ci pentru ca i-ar fi dat nastere", explica Oisteanu. Ofensatoare ar fi si frescele reprezentind Judecata de Apoi, de la Voronet, Moldovita, Humor sau Probota.

Sub ghilotina legii ar cadea si alte picturi, incepind cu "Purtarea crucii", de Hieronymus Bosh (1485) si terminind cu tabloul lui Chagal, "Crucificarea Alba" (1938). Nici cartile lui Dimitrie Cantemir, "Sistemul sau intocmirea legii maho-medane" (1722) sau "Istoria cresterii si descresterii Curtii Otomane" (1715) n-ar scapa neamendate, considera istoricul. Din zona artelor spectacolului, Oisteanu aminteste doar doua exemple, desi lista ar putea continua: "Ultima ispita a lui Cristos", un film de Martin Scorsese, si piesa scrisa de Alina Mungiu-Pippidi, "Evanghelistii". Din textele filozofice infierate, n-ar lipsi cu siguranta "Genealogia moralei" de Nietzsche.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.