Printre amintirile care imi starnesc uneori un suras este si vocea care anunta pe la ora 22:00, in carciuma “Partizanul” din Clujul secolului trecut, “Ora inchiderii, ma rog frumos!” si in maghiara “Zarora, kerem sz

Printre amintirile care imi starnesc uneori un suras este si
vocea care anunta pe la ora 22:00, in carciuma “Partizanul” din Clujul
secolului trecut, “Ora inchiderii, ma rog frumos!” si in maghiara “Zarora,
kerem szepen!”. Toti cei care isi puteau permite luxul unui coniac mic, pe
atunci la pretul de doi lei si cinzeci de bani, cat un pachet de Carpati fara
filtru, o ignorau si ramaneau pe locurile lor pana la alte invitatii, ceva mai
putin politicoase.

Pe atunci coniacul si tigarile erau printre foarte putinele,
daca nu singurele substante psihoactive la indemana oricui. Lucrurile au
evoluat spectaculos, iar specialistii in bioetica incep sa fie ingrijorati de
utilizarea unor noi substante, produse ale biotehnologiei. Unii, cum ar fi Leon
Kass si Francis Fukuyama, se intreaba daca nu cumva noile, sa zicem,
medicamente, vor actiona in detrimentul propriei noastre umanitati.

Tulburat de profunzimea problemei, filozoful David Owens de
la universitatea britanica Sheffield publica un articol cu titlul “Dezamagire”,
chiar la limita dintre stiinta si fictiune. Sa presupunem, scrie el, ca ati inceput
sa fiti ingrijorat in legatura cu fidelitatea partenerului (sau partenerei) de
viata. De multe ori indoielile vi se par total irationale, dar va amintiti
unele ochiade schimbate la vreo petrecere si va simtiti total nefericit. Nu vreti
sau nu va puteti permite sa angajati un detectiv particular, dar ati auzit de
un nou medicament.

Bine ati venit la farmacia viitorului, unde toate
medicamentele sunt imaginare! Puteti cere cateva tablete de Credon, pilula care
combate indoielile. Veti fi mai putin suspicios, dar nu va veti lasa pacalit de
nimeni, actiunea medicamentului este limitata la relatiile strict personale.
Sigur, prospectul ne avertizeaza ca ar putea duce la o incredere exagerata intre
parteneri. Nu conteaza, vom incerca.

Farmacistul viitorului confirma eficienta Credon-ului si ne
informeaza asupra unor tratamente alternative. Ati auzit de Libermine, pastila
care te ajuta sa nu suferi deloc daca celalalt membru al cuplului are o scurta
aventura? Exista si Solox, medicamentul minune al independentei emotionale. El iti
da posibilitatea de a avea un grup mare de prieteni, care sa fie perfect satisfacator
din punct de vedere emotional fara a te fixa pe un singur partener intim.
Sigur, Credon este ieftin, cat un pachet de ciocolata, pe cand Solox si
Libermine ajung la pretul unei sticle cu vin bun. Ce alegem?

Owens considera drept “normala” dorinta de a avea o relatie
de cuplu. Daca renunti la ea, cu sau fara medicamente, nu mai esti acel “tu”
dinainte. La urma urmei, starea emotionala si relatiile intime au o importanta care nu mai
trebuie dovedita. Imaginara farmacie a viitorului ne-ar putea permite sa adoptam
orice comportament ni se pare noua adecvat. Nu neaparat si celorlalti
semeni.

Avem nevoie de anumite repere, candva legate exclusiv de
convingerile religioase. Asa au disparut tabu-urile nasterii in afara casatoriei,
interdictia absoluta a divortului si/sau avortului. Ceea ce ne preocupa, atat
pe noi, laicii, cat si pe filozofi, pare sa fie ideea de “autentic”, de
permanenta a unor elemente ale personalitatii. Ne intrebam daca ne schimba cu
ceva cafeaua care ne mentine ceva mai in forma, daca utilizarea cosmeticelor
sau a chirurgiei estetice produce schimbari ireversibile.

Daca mai adaugam la toate acestea si tendinta actuala de a
califica drept afectiuni psihiatrice si de a trata cu medicamente stari care pareau
pana nu demult parte a conditiei umane, precum timiditatea, tristetea,
nostalgia, vom deveni si mai ingrijorati. Sa speram ca incetul cu incetul vom invata
si psihofarmacologie asa cum am reusit sa invatam multe alte lucruri si sa ne
adaptam la nenumarate situatii noi, multe total neprevazute.

Speranta ca nu vom fi lipsiti niciodata de surprize ne indulceste
vagile ingrijorari si ne potoleste anxietatile. Un singur exemplu, ca tot
vorbim despre adaptare. Dupa ce am fost convinsi vreme de secole ca schimbarea
culorii cameleonului este o incercare de a se ascunde de dusmani, aflam ca de
fapt strania reptila vrea sa atraga atentia, sa atraga un partener, sa alunge
un dusman sau sa se apere de caldura sau frig. Cameleonii vor sa atraga atentia,
nu sa treaca neobservati.

Dar noi, oamenii? Oare si noi vom face apel la ipotetica
farmacie a viitorului din dorinta de a iesi in evidenta si nu din conformism?
Mai avem mult de asteptat pana la deschiderea oficiala. Cat despre ora inchiderii,
e foarte departe.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.