Probabil ca nu mi-as fi adus aminte de sfarsitul unei mese din copilarie, de cautarea si citirea ravaselor ascunse intr-o placinta cu branza, daca nu intalneam o insulta. Intr-o revista obscura un autor isi acuza un confrate ca in loc de epigram

Probabil ca nu mi-as fi adus aminte de sfarsitul unei mese
din copilarie, de cautarea si citirea ravaselor ascunse intr-o placinta cu branza,
daca nu intalneam o insulta. Intr-o revista obscura un autor isi acuza un
confrate ca in loc de epigrame scrie texte bune doar ca ravase de placinta. Si
totusi imi amintesc buna dispozitie a comesenilor, evident stimulata de lectura
cu glas tare a minusculelor mesaje, mai mult sau mai putin potrivite cu gasitorul.

O scurta ancheta printre rude, prieteni si cunostinte m-a facut
sa deplang aparenta disparitie a acestui desert traditional. Aproape toti cei
interogati au declarat ca isi aduc aminte sa fi mancat asa ceva, dar demult,
poate in copilarie. Se naste intrebarea daca subiectul, evolutia istorica a placintei
cu ravase, poate constitui o tema valida de cercetare. In fictiune e destul de
greu, daca nu imposibil de intalnit.

Ne putem intalni cu preocupari parca si mai excentrice. Un
prim exemplu, studiul efectuat la Universitatea din Granada, Spania, in legatura
cu eficienta rehidratarii folosind fie apa, fie bere blonda. Specialistii ne asigura ca berea ar fi
preferabila, prin prezenta gazelor, sarurilor
si hidratilor de carbon care i-au readus pe linia de plutire pe cei 25 de
studenti care s-au oferit ca voluntari. Atentie insa la efectul diuretic al
berii. Probabil ca va fi nevoie de un nou studiu, poate chiar de mai multe.
Voluntari se vor gasi.

Publicarea rezultatelor a declansat entuziasme si formulari
de genul “berea este noua apa”. Fara a ramane mai prejos, specialistii in
economia apei sustin ca in viitorul apropiat apa va deveni din ce in ce mai
importanta. Lipsa ei, ca si dorinta de a stapani sursele si rezervele, ar putea
declansa tulburari sociale, rivalitati geopolitice si in cel mai rau caz chiar
razboaie. Apa devine “noul petrol”.

Sa ramanem in domeniul lichidelor. Si laptele devine mult
mai important. Cresterea mai mult decat rapida a consumului de lapte si de
produse lactate, basca ciocolata si dulciuri, a dus la o ingrijoratoare
reducere a rezervelor. Un cotidian de prestigiu international publica acum putina
vreme un titlu care ne anunta ca “laptele este noul petrol”. Exagerat? Poate,
cine stie...

Iata cercetari in domeniul metabolismului lichidelor care
aluneca spre interpretari economice si politice si chiar spre analiza formularilor
care contin cuvantul “nou” in alt context decat cel al publicitatii.

Ce au toate astea de a face cu ravasele de placinta? Simplu,
au aparut cercetari foarte serioase in domeniul mesajelor ascunse in ultimul
fel servit la o masa, de regula un desert. Oamenii de stiinta au studiat micile
prajituri crocante in care se afla o fasie de hartie purtand un mesaj ambiguu si
care apar cu putina vreme inaintea notei de plata, in majoritatea
restaurantelor cu specific chinezesc.

La ora actuala sunt produse in fiecare an doar in SUA mai
bine de 3 miliarde de asemenea prajiturele cu mesaje legate de viitor. Ele sunt
oferite consumatorilor din Anglia,
Mexic, Franta, Italia, India si multe alte tari. In Brazilia, multa lume sustine ca s-au castigat
mari premii la loterie folosind cifrele pomenite in hartiute. Dar pana de curand
nimeni nu a fost intrigat de absenta lor in cea mai populata tara de pe glob,
China, care teoretic ar fi trebuit sa fie locul originei lor.

Din fericire, misterul a fost elucidat de catre cercetatoarea
japoneza Yasuko Nakamachi. Ea a descoperit o gravura datata 1878 al carei
subiect este o brutarie din Kyoto, Japonia, in care un lucrator prepara micile
prajituri. Vicepresedintele companiei Wonton Food (bazata in Brooklyn, N.Y.),
cea mai mare producatoare de “fortune cookies”, un anume Derek Wong, s-a
declarat foarte surprins dar mai apoi a recunoscut ca japonezii se pricep mai
bine la deserturi.

Asa s-a aflat de brutaria Sohonke Hogyokido care produce de
zeci, poate de sute de ani dulciurile cu mesaje numite pe acolo tsujiura,
omikuji sau suzu senbei. Ele au ajuns dupa al doilea razboi mondial mai intai in
California, mai apoi in toata lumea, ajungand de la 250 de milioane de unitati
produse in 1950 la cele 3,5 miliarde din 2007.

Placinta cu ravase, mult mai gustoasa si mult mai interesanta
decat prajiturelele orientale, nu a cunoscut, din pacate, un asemenea succes. Sa
incercam sa ne consolam cu intrebarea: “Care este mesajul cel mai des intalnit intr-un
asemenea desert?”. Raspunsul este sumbru: “Ajutor! Sunt prizonier intr-o fabrica
de prajituri!”.

E doar o gluma...


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.