Scrisoare de dragoste Aceasta ar trebui sa fie o scrisoare de dragoste, dar nu e. Pentru ca e prima mea incercare de acest fel din viata, s-ar putea sa fie mai putin sau mai mult decat atat.

E o confesiune cu sufletul in palma, un

Scrisoare de dragoste Aceasta ar trebui sa fie o scrisoare de dragoste, dar nu e. Pentru ca e prima mea incercare de acest fel din viata, s-ar putea sa fie mai putin sau mai mult decat atat.

E o confesiune cu sufletul in palma, un risc asumat, o eroare, poate. Sunt gata sa platesc pentru ea. Si nu voi fi eu cea care va stabili pretul. Poate nu esti pregatit sa intelegi mai nimic, poate cuvintele mele sunt neputincioase, oricum, eu ti le daruiesc acum, in aceasta clipa a unei primaveri care nu mai vine. Exista in fiecare iubire o zi de luni. Un inceput pe care valurile altor intamplari il sterg sau il amplifica. Un inceput fast, ca orice inceput. Cu sperante naive, cu credinta ca de data asta ai avut parte de marea intalnire, singura adevarata, aceea care te va marca pe tot restul vietii. Binecuvantata fie ziua de luni a dragostei cu prospetimea ei nealterata, cu frisonul ei indestructibil. Multumesc acelui inceput in orice zi ar fi fost el.

Marti e ziua in care ai deja amintiri. Rememorezi prima zi a iubirii cu o nerabdare infrigurata, cu grija pentru amanunte, cu spaima doar ca ti s-a parut. Marti iti trebuie forta, daca esti femeie, forta sa crezi ca lunea dragostei tale a fost adevarata, ca n-a fost o iluzie, hranita de anii care nu stau pe loc si-ti apasa pieptul, respiratia, mersul, ridurile. Marti, daca esti lucida (dar cine mai poate fi), ai mai avea sansa sa-ti spui nu, nu e ceea ce am sperat ieri. Iarta-ma pentru ziua de marti, peste care eu am sarit din slabiciune si spaima din dorinta de a crede ca ziua de luni a fost adevarata.

Miercuri e deja prea tarziu. Ochii tai lumineaza ca o icoana, trupul tau face parte din mine ca o otrava lenta de care eu nu ma mai pot lipsi. Miercuri e foarte tarziu intr-o iubire. Raul se varsa in bine, umbrele sunt sfasiate de fascicule luminoase, totul are o dubla identitate fara de care nu mai poti respira. Iti multumesc pentru miercurea acestei iubiri, din care tu n-ai priceput mai nimic, asa cum ii sta bine unui barbat ocupat cu orice in afara sentimentelor, al caror pret la bursa inca n-a fost stabilit pe computer. Stii tu cat valoareaza o privire, un tremur al acestui trup pieritor? Stii tu pretul unei lacrimi?

Joi este a indoielii, a inimii batand navalnic, gata sa sparga colivia umila a pieptului, a asteptarii frustrate, a tuturor amaraciunilor care traverseaza ca o otrava fiecare celula umilita. Joi e frig si intuneric. Este ziua de cumpana, cand semnul asteptat nu mai vine. Cand in locul lui vine frigul nepasarii, clestarul rece al luciditatii, in ale carui ape iti vezi chipul palid, tremurul mainii cu care intr-o zi de luni, dintr-o alta existenta, poate ti-ai semnat de bunavoie sentinta: "condamnat la iubire".

Vineri este ziua Venerei, aceea ce s-ar numi impacarea cu sine, in numele iubirii fara de care nu se poate, cum nu se poate fara aer. Cum nu se poate fara imperfectiune, caci oamenii se iubesc mai mult pentru defectele lor, singurele care ii fac umani si nu pentru calitatile lor, care-i apropie de perfectiune.

Eu te iubesc pentru tot ce nu-mi poti oferi: emotia de a ma vedea, intelegerea pentru ceea ce sunt, de aceea iti daruiesc o vinere continua, ca un cantec reverberat pana la pierderea respiratiei. Fie sa te vindece, sa te faca vulnerabil macar pentru o clipa, adica adevarat.

Sambata unei iubiri este o zi trista, pentru ca strange in ea povara dulce-amara a acestor zile.

Este o zi in care eu sunt mai mult tu, zi tarzie ca o bratara grea de aur masiv pe mana unei printese moarte, inutila, adanca in splendoarea ei. Fie sa treci peste ziua de sambata, fara regrete, cu sentimentul ca n-ai avut nici o vina, asa cum ii sta bine unui barbat grabit si bine adaptat la real. Sambata iti voi dori totdeauna tot binele din lume. Asta inseamna sa poti uita tot, ca si cand n-ar fi fost, asta inseamna a nu avea memorie. Duminica nici nu cred ca exista.

Scrie-o tu, daca poti, cu ochii si trupul tau, cu vorbele tale sarace pe care nu le-am iubit tocmai de aceea, tacand vei reusi, va insemna ca sufletul tau poate sa-mi daruie inca un inceput, inca o zi de luni, pentru care iti multumesc ca si cand ar fi. Dida."


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.