PAPORNITA CU INTELEPCIUNI
Romanii au mai trecut printr-un referendum; mai exact, o anumita parte a romanilor, adica minoritatea doritoare de democratia participativa pe care o viseaza charismaticul de serviciu al clasei politice autohtone.

PAPORNITA CU INTELEPCIUNI
Romanii au mai trecut printr-un referendum; mai exact, o anumita parte a romanilor, adica minoritatea doritoare de democratia participativa pe care o viseaza charismaticul de serviciu al clasei politice autohtone. Ca sa citez din clasicu-n viata de la Cotroceni, la vot s-a prezentat doar electoratul activ, undeva in jur de 5 milioane de oameni, din care, in esenta, e de inteles ca numai 4 milioane de romani (probabil cei care au primit misivele sale electorale in cutiile postale) sunt cu adevarat patrioti si munciti de grija viitorului politic al tarii. La o privire mai atenta, a naibii concidenta, numarul membrilor defunctului Partid Comunist Roman (PCR), a carui activitate a combatut-o, in Parlament si intr-un volum omagial marca Tismaneanu (editat pe bani publici, fara licitatie si vandut la 750.000 de lei vechi bucata de Liiceanu), Intaiul Anticomunist al patriei.

Dincolo de autoalinturile sale patetice si de buzele reci lipite cu duiosie de khmerii portocalii pe fesele sfarainde ale inventatorului de licurici pe Axa, rezultatul marii consultari populare pe tema sistemului de vot uninominal este prima (si foarte dureroasa) infrangere politica semnificativa a presedintelui Traian Basescu. Opiniile celor care inca mai privesc detasat psihoza politica au fost cvasiunanime in acest sens, iar explicatia e cat se poate de simpla. Daca lumea, oricum saturata de foarte desele chemari la urne, ar fi murit cumva de grija alegerii parlamentarilor prin vot uninominal, asa cum s-a incercat inocularea ideii prin sondaje, atunci prezenta la referendum ar fi fost macar semnificativa, daca nu impresionanta. Marele flit dat de romani demonstreaza, in caz ca mai era nevoie sa cheltuim niste zeci de milioane de euro in acest sens, ca agenda politicienilor difera drastic de aceea a electoratului pe care-l baga-n seama doar cand e de pus stampila. Ba chiar ca se afla in planuri perfect paralele.

Traian Basescu, el insusi un politician harsait, care nu da doi bani pe votul uninominal si nici nu poate fi suspectat de naivitate, stia la ce se inhama. Doar ca, orbit de meschinele-i jocuri de palat, nu si-a calculat decat sumar gestionarea unei infrangeri autoasumate. Pentru ca asta a urmarit, dupa parerea mea, presedintele Romaniei: compromiterea ideii de vot uninominal, la pachet cu legitimarea implicarii sale fatise in campania electorala in folosul PD si, mai ales, al PLD. Pana la un punct, planul i-a reusit. Gratiei dezmatului de aparitii televizate pe ultima suta de metri a campaniei si a autovictimizarii sale perpetue, partidul prezidential "model Putin" pe care si-l doreste (PD + PLD) domina categoric scena. In acelasi timp, PSD, fosta formatiune dominanta a politicii postrevolutionare, miauna penibil de la nivelul electoral al genunchiului broastei, iar in PNL se preconizeaza startul marii rafuieli interne.

Chiar daca manevra Jucatorului (de a-si impinge de la spate listacii proprii fara idei si lipsiti de coloana vertebrala) a reusit, in doua locuri insa pare a i se fi gripat motorul altminteri performant. Intai de toate, in ciuda faptului ca braveaza ridicol postfactum, cred ca l-a descumpanit dezastrul prezentei insignifiante la referendum. Stare de fapt care pare sa fi generat reactia absolut lamentabila pe care a avut-o la tv si criza de nervi facuta-n crucea noptii la sediul PD. Ulterior, insa, repliat la ralanti, a incercat ridicol sa legitimeze ideea periculoasa ca 13 milioane de romani cu drept de vot (absentii) nu conteaza si ca ar fi bine sa ne ia cu arcanul pe toti la alegeri. Apoi, umflarea absolut nenaturala si nesustinuta de nimic a PLD, in detrimentul PD (fetele liderilor din Modrogan la aflarea rezultatelor spuneau totul), care invartoseaza pretentiile de starlete ale membrilor gruparii Stolojan, mineaza serios imaginea de putere, inexpugnabilitate si unanimitate a formatiunii conduse pe hartie de apendicele sau politic Boc. Daa€™ poate ca Marele Strateg, oricum ultimul indreptatit sa ceara imperativ reformarea clasei politice expirate al carei produs de frunte este el insusi, o fi planificat si aceste pierderi colaterale si nu ne-am prins noi...


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.