Lucratura procurorului Papici

Justitia nu-i condamna doar pe cei vinovati, asa cum s-ar crede, ci si pe cei care sunt scosi la inaintare, pe post de "tapi ispasitori". ZIUA prezinta in cele ce urmeaza un caz absolut uimitor, in care un roman stabilit in Germania a fost condamnat la 12 ani de inchisoare pentru o infractiune de inselaciune, care s-a soldat cu prejudicierea unui afacerist german cu suma de 200.000 USD. Ewald Frunza, personaj cu pregatire limitata (doar opt clase primare), dar atras in paienjenisul afacerilor celebrului Maricel Pacuraru, din Galati, a fost trimis in judecata si condamnat la pedeapsa maxima de 12 ani de inchisoare pe motiv ca ar fi inselat un partener german intr-o afacere de export de taurine.
Conform descrierii faptei facute de procurorul Lucian Papici (foto) intr-un rechizitoriu din 2001 pe cand era procuror la Parchetul Timis, Frunza ar fi pacalit un om de afaceri german sa-i plateasca in avans 200.000 USD, pentru marfa promisa, dupa care ar fi schimbat banii dintr-un cont in altul, neonorand tranzactia. Frunza era un simplu actionar minoritar al firmei Dialto SRL, implicata in afacere, nu era administrator si, foarte important, nu avea drept de semnatura la BCR Galati unde au ajuns cei 200.000 USD. Cu toate ca documentele bancare depuse de Frunza in apararea sa confirma ca el nu putea misca nici o suma din contul firmei, pentru ca nu avea drept de semnatura in cont, magistratii au inchis ochii, inexplicabil, la aceste probe. Au evitat sa le mentioneze, ca si cand nici nu ar fi existat la dosar. Si au dat pedeapsa maxima. Fara a analiza ca cei 200.000 USD, la care Frunza nu a avut acces, au ajuns taman la firmele lui Maricel Pacuraru. Si ca cel care avea drept de semnatura in banca era chiar cumnatul lui Pacuraru.
"Regina probelor", un extras de cont
Prin Rechizitoriul nr. 703 din 23 iulie 2001 al Parchetului Tribunalului Timis, procurorul Lucian Papici (actualmente seful Sectiei I de combatere a infractiunilor de coruptie a DNA, nimeni altul decat cel care l-a trimis in judecata pe Adrian Nastase in "Dosarul Termopanelor" dupa saptamani de perchezitii transmise in direct si cel care a coordonat filajul si flagrantul ratat cu ministrul Traian Remes) l-a trimis in judecata pe Ewald Frunza, sub acuzatia de inselaciune. Conform rechizitoriului lui Papici, Frunza a fost asociat la SC Dialto Center SRL, infiintata in 1999, in Galati, alaturi de Iulian Ditcov (cumnatul afaceristului Maricel Pacuraru), Alexandru Dan-Georgescu si Franz Paschschwoll. In septembrie 1999, Ditcov si Georgescu si-au cesionat partile sociale, astfel incat Franz Paschschwoll a devenit actionar majoritar, cu 70%, iar Frunza minoritar, cu 30%. Administrator al societatii a ramas insa acelasi Iulian Ditcov, iar firma si-a schimbat denumirea din Dialto Center SRL, in Dialto Center Romana-Austriaca SRL. Ewald Frunza a fost mandatat de Iulian Ditcov, prin procura, sa poata incheia afaceri in numele firmei, profitand de faptul ca Frunza, desi avea ca studii doar opt clase primare, vorbea fluent germana si putea fi de folos in contactarea unor afaceristi nemti. In 2000, Frunza a declansat negocieri cu un cetatean german interesat sa achizitioneze cateva mii de capete de taurine din Romania. In calitate de reprezentant al firmei Dialto, Ewald Frunza a semnat un contract cu germanul, care la randul lui a deschis un acreditiv la BCR Galati, in valoare de 250.000 USD. Procurorul Papici mai spune ca Frunza l-ar fi "constrans" pe german sa plateasca in avans 200.000 USD, pe motiv ca nu poate livra taurinele fara acesti bani si ca neamtul n-ar fi avut incotro, deoarece avea o nava in Portul Constanta a carei stationare il costase deja 30.000 USD. "A doua zi dupa depunerea sumei de 200.000 USD, in contul Dialto Center Romano-Austriaca SRL, respectiv in 12.04.2000, suma a fost transferata de inculpatul Frunza intr-un alt cont si folosita pentru diverse plati, altele decat pentru plata unor furnizori de animale, fapt care dovedeste reaua-credinta a inculpatului si intentia sa ilicita de inselare a partenerului german", a acuzat procurorul Lucian Papici. Acelasi anchetator - care n-a cautat nici o clipa sa afle cine era persoana din SC Dialto SRL, cu drept de semnatura in banca - si-a finalizat incriminarile cu concluzia: "Conform extrasului de cont din 12.04.2000, dupa intrarea banilor in cont, inculpatul a deturnat suma de la destinatia sa precisa, folosind-o in alte scopuri decat cumpararea de animale pe care sa le livreze partenerului german". Precizam ca sustinerea lui Papici este o aberatie juridica, intrucat un extras de cont nu poate contine numele persoanelor care au semnat miscari de bani dintr-un cont, ci doar sumele circulate. De altfel, respectivul extras de cont, aflat in posesia noastra, nu facea decat sa arate ca din contul firmei Dialto au fost efectuate sapte plati, insemnate ca valoare, catre firme ale afaceristului Maricel Pacuraru, cumnatul lui Ditcov (administratorul Dialto). Aceasta a fost "regina probelor" pentru procurorul Papici, care a considerat ca a rezolvat cazul.
Fara drept de aparare
Tribunalul Timis (dosar 3949/2002) l-a condamnat pe Ewald Frunza in 2006 la 12 ani de inchisoare pentru inselaciune, fara sa ia in seama apararea acestuia. Inculpatul a sustinut constant ca nu a avut niciodata drept de semnatura pentru contul firmei de la BCR Galati, ca oamenii lui Marcel Pacuraru s-au folosit de el pentru ca avea doar opt clase si ca Ditcov a fost cel care a mutat banii dintr-un cont in altul, fiind cel cu drept de semnatura.
Frunza a mai probat si faptul ca n-a avut niciodata birou si telefoane, totul fiind condus in absenta sa si fara stiinta sa de la biroul din Galati al societatii la care devenise actionar la insistentele omului de afaceri Maricel Pacuraru. Instanta a trecut insa rapid peste apararile lui Frunza, cu mentiunea: "Va inlatura apararea in sensul ca si daca s-a savarsit o fapta penala nu a fost savarsita de inculpat, deoarece doar Ditcov Iulian avea specimenul de semnatura in banca, rezultand din probele administrate care a fost parcursul sumei de 200.000 dolari" (n. red. - nici un magistrat nu a semnalat faptul ca banii s-au scurs catre firmele lui Pacuraru). Stupefiant, instanta a folosit pentru condamnarea lui Frunza chiar marturia lui Ditcov, care a declarat, in calitate de martor, ca il mandatase pe Frunza ca administrator in locul lui si ca a scos banii din cont la cererea (verbala) a lui Frunza.
Lipsa dreptului de semnatura, ignorata
Frunza a declarat apel impotriva sentintei prin care a fost condamnat la 12 ani de inchisoare, care s-a judecat la Curtea de Apel Timisoara (dosar 3750/59/2006), unde a produs din nou probe ca nu a avut drept de semnatura in banca.
In acest sens s-a depus adresa 46.173 din 04.10.2005 a BCR Galati care comunica lui Ewald Frunza: "Va informam ca nu figurati pe specimenul de semnatura depus de societatea SC Dialto Center Romano-Austriaca SRL, prin urmare nu ati putut face operatiuni in conturile acestei societati, atat in lei, cat si in valuta" (vezi facsimil). Fara sa se refere o clipa la aceasta proba in aparare, instanta a respins apelul, folosind in mai multe randuri argumentatiile urmatoare: "inculpatul a intrat in posesia sumei de 200.000 dolari SUA"; "suma a fost folosita de inculpat"; "suma de 200.000 USD a fost transferata intr-un alt cont bancar fiind folosita de inculpat in alte scopuri".
A urmat recursul la Inalta Curte (dosar 3750/59/2006) care a fost solutionat prin respingere la 2 aprilie 2007. Desi inculpatul a prezentat o noua adresa de la BCR Galati, emisa in martie 2007, cu acelasi continut ca si prima, judecatorii supremi au cazut in aceeasi extrema, sustinand in sumara lor motivatie ca Frunza a fost cel care a manevrat banii din cont, schimbandu-le destinatia. Nici judecatorii supremi n-au tinut cont de adresa BCR, pe care, uluitor, nici nu o pomenesc in motivarea deciziei. Ca atare, Ewald Frunza a ramas cu 12 ani de inchisoare batuti in cuie, desi n-a atins cu mana lui nici un dolar din cei 200.000. Pentru cei care l-au condamnat, Ewald Frunza a aparut "vinovatul perfect", deoarece avea antecedente penale: o condamnare anterioara de 10 luni de inchisoare, tot pentru o fapta de inselaciune.
Memoriul lui Frunza
Recent, Frunza a adresat un memoriu Parchetului Inaltei Curti, prin intermediul avocatului sau, prin care a solicitat revizuirea sentintei penale prin care a fost condamnat. Frunza nu se afla in penitenciar la ora actuala, el nefiind in tara pentru a fi gasit si dus la locul de detinere. In memoriul sau, Ewald Frunza arata ca firma Dialto, desi a fost preluata scriptic de el si Franz Paschschwoll "a fost condusa din umbra de Alexandru Georgescu, angajat al MCH Galati, si Iulian Ditcov, care nu intamplator este si cumnatul presedintelui MCH Galati, Maricel Pacuraru". Frunza arata ca pentru aceleasi fapte a fost anterior judecat de autoritatile germane, unde a fost reclamat prima data, care l-au gasit nevinovat, deoarece afaceristul german pagubit nu a putut dovedi ca a trimis bani in contul firmei sale si ca respectivii bani au fost scosi de Frunza din cont. Condamnatul acuza faptul ca ancheta penala pornita initial la nivelul IJP Timis "i-a favorizat intentionat pe adevaratii faptuitori Ditcov Iulian si Alexandru Dan Georgescu, care au actionat la comanda lui Maricel Pacuraru, incriminand pe subsemnatul in scopul clar de a acoperi urmele prin care au aspirat banii din contul SC Dialto Center, deschis la BCR".
Hartii in alb semnate pentru Pacuraru
Despre faptele care i s-au imputat, Frunza precizeaza: "Asa cum am declarat si in instanta, am semnat in acea perioada cateva hartii in alb la solicitarea lui Marcel Pacuraru, motivandu-se ca sunt necesare pentru intrunirea Adunarii Generale a Actionarilor (...) Mai mentionez ca nu am avut nici pregatirea necesara (am doar opt clase) pentru a ma implica in activitatea societatii in mod real. De fapt, si de acest aspect s-a profitat (...) Practic, banii nu au fost trimisi in contul SC Dialto Center Romana-Austriaca SRL, ci in contul SC Dialto Center SRL unde aveau control Ditcov Iulian, fiind administrator (...) cercetarea neprofesionista care s-a facut initial nu a sesizat nici macar faptul ca banii, acreditiv si linie de credit, au fost solicitati in scris de catre Ditcov Iulian, in calitatea sa de administrator al SC Dialto Center SRL, si nu din partea SC Dialto Center Romana-Austriaca SRL (...) Rechizitoriul este lovit de nulitate, bazandu-se pe marturii mincinoase - martorul cheie al acuzarii, Alexandru Dan Georgescu nu a putut fi adus in instanta pentru confruntari timp de sapte ani, sau nu s-a vrut".
Cerere de revizuire
Cazul de fata reprezinta, fara indoiala, un exemplu prost de Justitie, care nu convinge pe nimeni. Chiar daca am presupune ca Ewald Frunza ar fi fost pana la un punct complice cu afaceristul Maricel Pacuraru si "locotenentii" acestuia, este evident ca nu el este cel care a scos banii de cont si i-a distribuit fraudulos catre firmele vestitului Maricel Pacuraru din Galati (personaj cu grave probleme in Justitie despre care presa a relatat in nenumarate randuri). In timp ce beneficiarii-profitori ai celor 200.000 de dolari sunt bine-mersi, nederanjati de procurori, Ewald Frunza plateste oalele sparte de cei care l-au scos la inaintare pe post de "tap ispasitor". In urma memoriului formulat de Frunza, Parchetul Timis a formulat cerere de revizuire in favoarea condamnatului, ce urmeaza a fi solutionata de Tribunalul Timis (dosar 7039/30/2007).

---

Despre autor: