In 1940, peste 25.000 de ofiteri polonezi au fost masacrati din ordinul lui Stalin. Propaganda sovietica a atribuit crimele nazistilor. O minciuna care s-a mentinut, impotriva evidentelor, pana la disparitia URSS. Nici astazi rusii nu au oferit Polo
In 1940, peste 25.000 de ofiteri polonezi au fost masacrati din ordinul lui Stalin. Propaganda sovietica a atribuit crimele nazistilor. O minciuna care s-a mentinut, impotriva evidentelor, pana la disparitia URSS. Nici astazi rusii nu au oferit Poloniei intreaga arhiva legata de aceste crime impotriva umanitatii.

Daca n-ar fi fost al Doilea Razboi Mondial, denumirea „Katyn“ ar fi ramas cunoscuta doar locuitorilor din orasul rusesc Smolensk si din imprejurimile sale. Pentru ei „padurea Katyn“ era un loc de promenada sarbatoreasca, asa cum pentru bucuresteni a fost, si in parte mai este, „padurea Baneasa“. Katyn se va intipari in constiinta umanitatii cu aceleasi litere cu care s-au intiparit Auschwitz, Maidanek, Dachau. Pana la prabusirea comunismului, in istoriografia si propaganda tuturor statelor estice „povestea Katynului“ era clara: autoritatile naziste de ocupatie au organizat impuscarea in masa a prizonierilor de razboi polonezi. Dar sa luam povestea de la capat...

In 1943, roman ii au facut parte din prima comisie de ancheta
Scandalul Katyn a izbucnit in plin razboi, la 13 aprilie 1943, cand Radioul din Berlin anunta descoperirea in padurea de langa Smolensk a unor gropi comune in care se aflau cadavrele mai multor mii de ofiteri polonezi. Opinia Komandamentului german: victimele au fost asasinate de catre sovietici in anul 1940. Precizam ca, la inceputul razboiului, in baza Pactului nazisto-sovietic de la 23 august 1939, aproximativ 200.000 kilometri patrati din teritoriul polonez intra sub stapanirea Moscovei. La 17 septembrie 1939, Armata Rosie invadeaza Polonia, in contrapartida cu armata aliata a Reich-ului nazist. Declansarea Operatiunii Barbarossa, la 22 iunie 1941, respectiv atacarea URSS de catre Germania, pune capat prezentei sovietice in Polonia de Est si da posibilitate Berlinului sa aduca Moscovei acuzatiile de mai sus.

La cateva zile dupa dezvaluirile acuzatoare ale radioului german, Kremlinul face dezmintiri dupa dezmintiri, afirmand fie ca victimele erau prizonieri polonezi ucisi de nazisti in vara 1941, fie ca putea fi vorba de o... descoperire arheologica a unui camp de batalie din vechime.

In paralel cu ancheta ordonata de Hitler, germanii au invitat Crucea Rosie Internationala sa viziteze locatia. Ca urmare, s-a alcatuit o comisie formata din reprezentanti ai 12 state: Belgia, Bulgaria, Croatia, Danemarca, Finlanda, Franta, Tarile de Jos, Ungaria, Italia, Romania, Elvetia, Cehoslovacia. Comisia a confirmat ca in gropile comune erau cadavrele ofiterilor polonezi si ca acestia fusesera ucisi cu arme de fabricatie sovietica in primavara anului 1940. Datarea a fost inlesnita de faptul ca asupra cadavrelor s-au gasit documente si hartii personale care dovedeau ca nici un inscris nu era posterior iernii 1940-1941.

Premierul polonez moare 'convenabil>> pentru Aliati
In baza documentelor acestei anchete, istorici din zilele noastre au reusit sa reconstituie maniera in care s-au efectuat asasinatele de la Katyn: „Victimele aveau mainile legate la spate cu o sfoara (sau sarma) si fusesera impuscate cu unul, doua sau trei gloante, ceea ce demonstreaza ca se impotrivisera sau calaii se asteptasera ca victimele sa le opuna rezistenta. Modul de dispunere echidistanta a cadavrelor pe cateva zeci de randuri suprapuse, dintre care primul cu fata in jos si cu mainile, in general, la spate, cel de-al doilea cu fata spre picioarele primului rand etc. ne permite sa presupunem ca victimele erau intinse vii in groapa, pe pamant sau peste cadavre, apoi ucise in aceasta pozitie culcat. Altele fusesera ucise pe marginea gropilor si impinse in dezordine.“ (Alexandra Viatteau, Staline assassine la Pologne, 1939-1947, Ed. Seuil, p. 75)

Guvernul sovietic a continuat sa nege orice amestec si a afirmat ca este vorba de dovezi fabricate de germani, care ar fi incercat astfel sa distruga unitatea Aliatilor. Guvernele aliate au acceptat formal, din considerente diplomatice, aceasta explicatie sovietica. In schimb, guvernul polonez aflat in exil la Londra a refuzat sa accepte explicatia data de sovietici. Guvernul polonez in exil, condus de generalul Wladyslaw Sikorski, a insistat sa aduca aceasta problema la masa negocierilor cu sovieticii si sa se initieze o noua investigatie a Crucii Rosii Internationale. In numele unui imperativ absolut - doar lupta impotriva fortelor Axei trebuie sa guverneze relatiile dintre Aliati - englezii si americanii ii „sfatuiesc“ pe polonezi sa renunte si, mai ales, sa abandoneze ideea initierii unei anchete internationale. Stalin s-a folosit de „afirmatiile neadevarate“ despre masacrul de la Katyn ca pretext pentru retragerea, pe 26 aprilie 1943, a recunoasterii guvernului lui Sikorski din Marea Britanie, pe care l-a acuzat de colaborare cu nazistii. In acelasi timp, Stalin a inceput o campanie in sprijinul recunoasterii de catre aliatii occidentali a guvernului-marioneta polonez condus de Wanda Wasilewska. Sikorski, a carui pozitie inflexibila in problema masacrului incepuse sa creeze o ruptura intre aliatii occidentali si sovietici, a murit in mod neasteptat, doua luni mai tarziu, intr-un accident de avion ale carei cauze au ramas neelucidate pana in ziua de astazi.

Oricum, Cartea Alba. Materiale oficiale despre asasinatul in masa de la Katyn, pe care germanii o publica la 10 iunie 1943, devine curand litera moarta, caci dupa ofensiva declansata in urma victoriei de la Stalingrad sovieticii recuceresc Smolenskul la 26 septembrie 1943.

Imediat, din 5 octombrie 1943 pana pe 10 ianuarie 1944, zona Katyn si imprejurimile cunosc o activitate febrila dezvoltata de NKVD, care, in cel mai mare secret, falsifica si dezinformeaza, dar mai ales ii cauta pe cetatenii sovietici, si nu numai, care contribuisera la stabilirea concluziilor comisiilor din primavara 1943. NKVD-istii ii identifica, ii ancheteaza, unii isi vor schimba declaratiile, altii nu vor mai fi vazuti niciodata. In acelasi timp, au fost plasate pe cadavre documente false, in masura sa induca ideea ca tragicele evenimente au avut loc dupa iunie 1941, avandu-i deci ca autori pe nemti.

Odata „lucrurile puse la punct“, Kremlinul da ordin sa se creeze Comisia speciala pentru stabilirea si cercetarea imprejurarilor in care ofiterii polonezi, luati prizonieri de razboi, au fost impuscati de catre cotropitorii fascisti germani in padurea Katyn, pe scurt Comisia speciala Burdenko - dupa numele conducatorului sau Nikolai N. Burdenko, presedintele Academiei de Stiinte Medicale a URSS. Printre membrii comisiei se afla scriitorul academician Alexei Tolstoi, supranumit „Tovarasul Conte“, si Mitropolitul Nicolae!


Despre autor:

Gardianul

Sursa: Gardianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.