De la bun inceput, inca dinainte de aderarea propriu-zisa, inteligentele de la Bucuresti se intrebau ce pozitie sa adoptam: sa fim cei mai mici dintre cei mari sau cei mai mari dintre cei mici. Adevarul este ca la aproape un an de la aderare Romania
De la bun inceput, inca dinainte de aderarea propriu-zisa, inteligentele de la Bucuresti se intrebau ce pozitie sa adoptam: sa fim cei mai mici dintre cei mari sau cei mai mari dintre cei mici. Adevarul este ca la aproape un an de la aderare Romania se gaseste pe nicaieri.
In acest moment suntem in pozitia de contributori neti la bugetul Uniunii Europene: platim 1,15 miliarde euro la casieria comuna si incasam mai nimica toata. Ba mai mult: suntem amenintati de Comisia Europeana ca vom fi sanctionati cu o reducere de 25% din fondurile care ar fi trebuit sa ne sprijine agricultura - si asa schiloada de-a dreptul. Ce e cel mai frumos este ca la momentul negocierii tratatului de aderare trebuia sa platim doar 0,8 miliarde euro la bugetul comun. Cresterea contributiei romanesti se datoreaza cresterii economice anuntate de guvernanti. Iar Uniunea Europeana ne taxeaza scurt: aveti mai multi bani, atunci trebuie sa platiti mai mult. Chelului tichia de margaritar ii lipsea.
Data viitoare cand voi umbla prin satele patriei si ii voi admira pe "fermierii" in gumari si rupti in fund din carutele cu un cal putere ma voi gandi cu mandrie ca suntem contributori neti la bugetul Uniunii: platim mult mai mult decat incasam. La fel ca Germania, Olanda, Marea Britanie, Franta - unde fermierii calaresc Audi si Peugeot de sute de cai putere.
Viitorul european al Romaniei nu suna foarte bine. O serie de campanii de presa occidentale au pus semnul egalitatii intre conceptul de roman si cel de imigrant infractor. Presa britanica s-a folosit abil de teama insularilor de atacuri teroriste si pentru ca nu putea condamna deschis pericolul extremistilor islamici pentru a obtine inasprirea regimului de imigratie, s-a legat de micile infractiuni ale imigrantilor romani. In Italia, romanofobia a devenit o moda in ultimele saptamani. Inainte de aderarea Romaniei, oaia neagra a fost Polonia - insa imaginea promovata ca sperietoare era cea a "instalatorului polonez". Cel putin polonezul era un muncitor - insa ma tem de ce imagine ar putea fi atasata pentru multa vreme de acum inainte bietilor romani aflati in cautarea catorva sute de euro prin Uniunea Europeana. La toate acestea se adauga bolovanii clauzelor de salvgardare pe Agricultura si Justitie. In orice moment Romania risca sa devina oaia neagra a Uniunii cu acte in regula de la Bruxelles. Aproape ca riscam sa transformam in realitate bancul care spune ca la vreo zece ani dupa intrarea balcanicilor in UE, Germania si tarile nordice vor fugi din Uniune cu viteza maxima.
Nu sunt primul care spune ca Romania nu are nici un fel de strategie referitoare la integrarea in Uniunea Europeana, ca suntem purtati de val si aruncati in toate partile. Nu suntem nici macar in stare sa ne tinem banii in tara. Ne declaram bogati si aruncam cu banii in bugetul unional fara sa fim in stare sa tragem vreun folos din faptul ca suntem membri ai Uniunii Europene. Privita din afara cu detasare, Romania intrata in Uniunea Europeana se vede ca ucenicul tabacar rupt in fund care arunca cu banii prin carciumi prima data cand reuseste sa iasa din hrubele in care l-a tinut un mester hapsan.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.